Ma tot intreb de ce se supara un copil daca la 20 ani i se zice ca a fost infiat, de ce se supara tare pe parintii adoptivi ca l-au mintit, ca alte bazaconii?!
1 - Nu i-au zis (nu au mintit, ca doar nu i-a intrebat el si eu au zis ca nu esti infiat) pentru ca in copilarie pot avea loc mai multe dezechilibre psihice decat la maturitate.
2 - Si daca nu i-au zis ce? Ce mai conteaza ca e infiat sau nu e, aia-s parintii lui, l-au crescut si gata, mare chestie.
Ce daca nu i-au zis? Ziceam "ma bucur ca nu mi-ati zis mai devreme ca cine stie ce soc aveam ca si copil si ma bucur ca m-ati luat de pe unde m-ati luat sa fiu bine, nu mai conteaza ca ati spus sau nu", asa as reactiona eu.
Parca-s tembeli, nu stiu si multi fac asa.
Ordonare:
După relevanţă
Privește majoritatea răspunsurilor date aici și vei avea răspunsul!
Anturajul, invidia societății, "influencerii" de pe internet.
O informație despre o adopție era mai secretă mai demult, decât în prezent! Pur și simplu, există copii naturali care își bat joc de proprii părinți! Dar, un copil adoptat!
Societatea e bolnavă, nu copilul!
RăspundeSi asta e adevarat partial. Dar si copilul, daca societatea e idioata nu inseamna sa fiu si eu, genele da-i naiba, nu ii mai acoperi, ca daca stai intr-o fam buna 20 ani si esti educat, nu ai cum sa fi rau daca nu ai gene de rau.
Răspunde La 30 de ani de la revoluție, răutatea domină societatea noastră! Se poate spune că indiferent de educație, dacă ai nimerit în un colectiv în care ura e politica lor, nu se mai poate face nimic!
Depinde si de genetica, ca daca nu esti de asa ceva nu preiei, simti ca te deranjeaza, ca nu-ti place, nu e asa cum zici mereu. Sigur ca in multe cazuri preia ura dar nu mereu.
Nu, daca te-a crescut, ti-a dat ce ai vrut, casa, masa, trotinete, masina, ce ai mai vrut, cu ce drept te iei de ei?! Nu ai nici un drept, doar ca nu ti-a zis ceva, ca sa nu o iei razna la copilarie, ca pandalia din cap o fi si la 12 ani, dar atunci macar e in formare si poate lasa urme mai nasoale, ca na, are colegi, pot rade de el, nu ai cum sa-i zici al 10-13 ani, asa ca nu ii zici atunci, eu nu as zice niciodata, nu are relevanta. Ca aia reali l-a abandonat, deci nu are nici un sens sa afle.
Daca stiu ca e paradit la cap si se supara, ca apoi sa-l zbor pe usa afara cum as face si cu fi-miu daca ar sari cu gura.
Ai drecu, te cresc, iti dau, iti fac si tu te iei in gura cu mine degeaba, te iei urat de tot ca am vazut caz pe viu.
Io ii dadeam si una peste gura aia proasta si il dadeam afara pe usa la munca, sa se intretina la facultate si tot pentru nesimtirea aia, mama ce scandal a fost!
L-am rusinat eu, l-am si insultat dar na. Ca tacsu si ma-sa erau vecinii mei de cand m-am nascut, nu stiau ce sa mai faca ca asta innebunise total, tipa, toata scara stia.
I-am zis "termina-te ma in p m ca erai muci daca nu erau astia, taci drecu.din m.a (in dictionar = gura) aia proasta. Se uita ca boul la mine.
Niste lepre de oameni nerecunoscatori!
Tu ai probleme cu capul... numai rusi, batai si violente ai in cap. E prea departe de tine psihologia, logica si sentimentele unui copil.
Nu am zis de violenta, am zis asa gandirea ca nu am cum sa am impresie buna despre asta.
Si de ce ma rog sa aiba copilul ala logica si sentimentele alea tampite contra unora care i-au dat tot ce a vrut si l-au iubit?! Asta nu pricep eu.
De ce n-are sentimente bune, nu de ai dracului mai sa le dea in cap la aia saracii "M-ati mintiiit, sa nu va mai vad, pleaca..., ba pe tacs-u l-a si impins", ce-i asta ma? Aoleu, ii rupeam gura.
Bine zic la nervi acum, n-as face asa ca nu-s violent, dar i-as zice la munca, sa se intretina singur la fac daca noi suntem prosti asa dupa o viata de dedicare.
Ei au probleme cu capul ca-si bat joc de niste oameni de valoare.
Empatie ZERO la tine.
"Asta nu pricep eu" nu pricepi pentru ca asa cum iti zicea si cineva mai sus nu traiesti asta.
Bine ma, lasa asa sa le dea in cap la parintii aia, f bine! Empatie la nesimtire nu pot avea.
Ia gandeste-te tu asa putinel, daca eu te infiam pe tine (sa zicem ca nu te stiam de aici), si iti dadeam ce vroiai, te educam, te iubeam, te respectam, te scoleam, si eu la 21 ani iti ziceam ca esti infiat ca na, consideram ca ai minte dupa cum te-am educat, adica pana aici erai multumit de mine da?
Dupa aia tu ce faci.
Tipi la mine, ma mai si impingi, ma insulti, tipi, nu vrei sa ma mai vezi, pai? Empatie? pentru ce?
Sincer.
Aaaa, daca ai suferi sa zic asa, da! E altceva. Adica fara sa dai in sufletul meu. Ca e un soc, ai dreptate, dar nu sa ma f in gura pe mine, atata tot, de fapt la asta ma refer.
Stii cum e? Inteleg multe dar cand faci rau chiar daca inteleg, nu vreau sa inteleg.
Parinti sunt aia care-ti sunt alaturi, te cresc si iti dau o viata buna, nu conteaza cine este, ce legatura are ca e real sau nu e real?! Si daca e real si te-a abandonat, nu are nici o importanta.
Aceasta este teoria. Când afli mau multe despre viață. dai importanță la de unde vii, cine ți-au fost strămoșii.
De ce neaparat? Ce mai conteaza ce a fost, cont prezentul si viitorul. Interesant ar fi de ce ar conta.
Judec pe oricine face rau, asta este. Tembelie e sa faci rau unor oameni care te-au iubit, crescut, telefonat (ca na, copilu trebuie sa aiba si el un smart bun, si asta e f normal de fapt), si dupa aia sa isi bata joc de mine.
Ca dupa aia eram si eu tembel si ii aratam usa, sa vedem cum era! Si daca era fi-miu sau nu, daca era fi-miu faceam la fel daca era obraznic ca multi.
Pai tocmai ca am 42 ani si as putea fi parinte, de aia judec, ca nu as vrea sa mi se faca asa la o adica.
Niste... tembeli, cum zici. In loc sa fie multumiti ca i-a luat o familie si a facut oameni din ei.
Si ai dreptate, nu la orice varsta poti intelege asta.
Eu stiu pe cineva (care chiar are cont aici si se va recunoaste) care a aflat pe la 17-18 ani ca mama sa a avut o aventura si ca tatal din acte l-a iubit, l-a educat dar... nu a dat sperma. Din acel moment a inceput sa se poarte foarte urat cu tatal sau. Trebuia sa intervina mama, sa-l domoleasca, ca sa nu devina violent. Dar prin schimbarea atitudinii sale in loc sa aiba pretentii de la tatal natural (cand a aflat de aventura, a aflat si cine este tatal), a inceput sa aiba pretentii tot mai mari de la tatal care l-a crescut. Din pacate, aici mama nu il mai tempera. Parca chiar il sustinea.
In general e un fel de a se razbuna pe parintii narurali pentru ca nu au fost capabili sa ii creasca si i-au dar, numai ca razbunarea e prost canalizata. Si... genele proaste de la parintii care doar i-au facut (cine stie in ce conditii, betie, drogati, adulter, aventuri...) si i-au abandonat cu mare usurinta pentru ca nu i-au dorit.
Fraieri aia care i-au permis acestuia de 17-18 ani sa faca ce zici, la mine in ora urmatoare era cu bagajele facute, scoase in fata usii, scurt! Nu ma interezeaza tembelia lor psihopatica spitaliceasca cu de fapt se razbuna pe...nu te k in capu meu ca te ia mama dracu. Dar prosti si parintii aia, si tatal vitreg, de aia li se urca in cap, ca li se si permite.
Daca e baiat are caracterul ma-si, daca e fata a luat jigodismul de la tac-su natural, deci tu stii ce este ca sex si ai sa-ti dai seama.
Scot patentu special inventat de mine (bad genes extractor) si zic asa:
"ai 5 min sa-ti scoti genele jigodice, daca nu, zbori afara, esti major, du-te". Glumesc, dar asa e, fieru dracu asa ramane.
Sper ca te asteptai la raspunsuri de genul ( adica cretine ), cand ai pus intrebarea asta. Stiu pe cineva care nu a putut avea copil ( nici el nici nevasta lui) si mereu m-a uimit prostia lui. Pana am crescut (fata de astia mai sus ) si am vazut ce prosti, nesimtiti si nerecunoscatori sunt unii. Acesti copii ar trebui sa zica mersi si sa aprecieze ca alti oameni care nu aveau nici o obligatie fata de ei, i-au salvat de la o viata de chin (casa de adoptii). I-au luat in casa lor, le-au oferit un camin stabil, o masa calda, o educatie, o sansa la o viata mai buna etc. Si sa vina dupa micul ingrat sa imi scoata ochii ca nu i-am zis mai devreme ca este infiiat? Acum ( dupa mai bine de 20 de ani ) il inteleg pe acel om. Cum am zis, m-am maturizat. Am vazut multe (nu toate frumoase ) si am ajuns la concluzia ca atunci cand faci acest lucru ( adoptia) trebuie sa fii foarte sigur pe ceea ce vrei si eventual sa te astepti la o "surpriza" de genul. Eu ca tata adoptiv de ce nu m-as bucura sa vrea copilul meu sa isi cunoasa familia care nu l-a vrut? Intrebarea asta trebuia sa isi puna "d@steptii" mai sus.
Exact, bine zici, la asta ma refer si eu. Nu, aia-s rai oricum, si cum au ocazia isi dau arama pe fata, de aia procedeaza asa, e scanteia care declanseaza explozia, nu cauza rabufnirii.
Ca daca ii zicea mai devreme facea la fel! Deci oricum o dai, la fel era, dupa aia il deranja ca a fost infiat pur si simplu, si iti zicea "NU esti tata, mama...", te trezeai ca e obraznic de nu se poate, deci? Niste lepre.
Cel mai bine e sa nu spui niciodata, si gata. Nu stiu de ce le spune chiar si la 20 ani cand stie cata cretinatate tembelica exista in unii oameni.
Din cate stiu eu e foarte normala acea "explozie" de emotii la suparare."Pai da, du-te la ei ca mult te-au vrut, de asta ai ajuns la casa de adoptii". Nimeni normal la cap nu zice asta dar izbugnesti si nu mai gandesti ce iti iese pe gura. Si la nervi spui vrute si ne vrute. Eu cred ca orice parinte de genul s-ar simti tradat. De asta ii era si multa frica acelui om ( de care ziceam mai sus ). Acum ii pare rau ca nu are copii, ca nu ii da nimeni pe la usa. Eu si fratii mei ce mai dam pe la el, atat. Prietenii lui s-au dus de mult. Dar si in ziua de azi zice nu la adoptii. Cel putin cand vine vorba de persoana lui. Eu unul nu i-as zice ca este adoptat. Ar fi al meu, nu? Pana la urma, parinte e cel ce te creste.
Un mic ps pentru ultimul "destept". Sunt multe specii in lume care adopta pui de la alte specii. Daca doare pe cineva, din minte imi vine imediat pinguinii (care chiar se bat pe puii altora daca al lor moare ). In rest au fost documentate cazuri de mamifere precum leii, tigrii dar si alte specii precum pasari ce fura ouale altor pasari ca sa le creasca " ca ale lor(pinguinii ar fi doar un exemplu). Google le stie pe toate. Nu e doar pentru fantezii p0rno.
Da, dar la nervi zici adevaru! Eu la nervi dau cu pumnu in perna, sau cu picioru in plafon, nu zic nimanui de rau.
Cu pinguinii stiu, dar pica oxitocina si apoi ii abandoneaza, stiu eu ca pica, ei ziceau doar ca ii abandoneaza.
Si da, nu cont cine al cui e, imi plac copiii, apai imi plac copiii, nu ma int al cui e, ba mai bine ca-l iau pe la 3 ani si nu mai am balamucul de pana la 3 ani.
Esti infiat?
Ai trait toata viata ta cu niste persoane care credeai ca sunt altcineva in fapt?
Daca raspunsul la cele doua intrebari este NU atunci nu ai niciun drept sa ii judeci.
Nu sunt infiat dar nu conteaza, ce conteaza ca, credeai ca-s altcineva sau nu, daca te creste, e parintele tau, nu conteaza cine e. Mai bine sa il fi lasat pe strazi? Nu cred.
Nu putea sa iti zica mai devreme, nu stiu cum nu intelegi, pentru ca daca esti mai mic, poate ca te afecteaza mai tare, si pana la urma nici nu stiu ce trebuie sa stie ca e infiat. Ce importanta are?
Ca oricum parintii lui adevarati sunt niste lepre daca l-au abandonat, trebuie sa stie ca aia sunt parintii lui, ca altfel o dau in pandalii sa-i condamne, si altele, dupa ce o viata i-a crescut.
Eu ii dadeam un sut in fund afara, ca tot era major, ziceam "is rau doar ca nu ti-am zis? iesi...descurca-te", asa cum si daca era copilu meu la fel, nu te cresc o viata sa te p pe mine tu acum.
Doar pentru faza ca te-am crescut si ca esti bine, nu trebuie sa zici ce zici. Se numeste nesimtire altfel.
"Nu sunt infiat" - deci nu ai niciun drept sa comentezi ce simte un om caruia i se schimba viata dupa o simla fraza.
"Ca oricum parintii lui adevarati sunt niste lepre" da poate au murit...
Nu am pus ca au murit, aia e altceva, ma refer la abandon, trebuia sa specific, dar si daca au murit, ce treaba are?!
Cu ce i se schimba viata? Are masa, casa, scoala, educatie, bani, ce draci mai vrea? Mare chestie ca i s-a zis ca e infiat.
Ti se schimba viata daca la 13 ani iti mor parintii, ca suferi dupa ei tare ca na, i-au cunoscut, ajungi in strada.
Sau cand ai un accident ireversibil, iar ti se schimba viata urat la o simpla secunda, dar nu asa.
Am drept atat timp cat vecinii mei parinti adoptivi au suferit tare de pe urma prostului lor infiat, toata scara ii zicea "mai omule..astia te iubesc, ti-au dat, nu-ti e rusine?".
Astia saracii nu stiau ce sa mai faca.
Nu am nici un drept atat timp cat nu face rau altora, in mom in care face unora de ii stiu de zeci de ani, ma bag imediat, asta e.
A plecat de acasa, nu stiu unde a stat vreo 3 saptamani, astia disperati unde e, pana la urma s-a intors, iar se certau, si-a gasit gagica si dus a fost, cica nu vrea sa-i mai vada. Sta la aia si munceste din greu sa-si plateasca facultatea si sa si invete, d-al dacu asa!
E oky?
Nu este supărat, este doar un șoc temporar.
Tu cum ai reacționa dacă un medic ți-ar spune că ai cancer în fază terminală?
Sau dacă soția, cu care ai construit o căsnicie frumoasă și care se dovedește a fi partenerul ideal are SIDA încă din copilărie?
Ai fi șocat, nu-i așa? Și totuși nu se va schimba nimic.
Sigur, o perioadă o să fie socat, supărat, până când reușește să proceseze informațiile. Dar își va reveni
Daca as avea cancer in faza terminala m-as soca, dar in nici un caz nu m-as razbuna pe cineva! Asa ca nu conteaza.
In rest e normal sa fi socat, asa e. Insa nu ne jucam cu altii, ca nu merge asa.
Da, zici adevarul. E normal sa te simti tradat in acel moment, cand copilul vrea sa ii vada pe ai lui. Cred ca iti pui tot felul de intrebari " va ramane la ei, o sa tina la ei mai mult, oare pot sa il mai consider copilul meu " etc etc. Repet, copilul ar trebui sa fie recunoscator. Daca e destul de mare (18+) incat sa fi apucat sa citeasca ce viata de rahat e intr-o casa de copii. Si sa nu uite cine l-a "aruncat" acolo.
A apucat sa citeasca tot, dar is rai! Ai dracului, obraznici, prea mult bine i-a prostit. Nu e ca isi revine, nu-mi dai in cap si dupa aia vii ca ti-ai revenit, ce e asta? Sa se duca nene la doctor sa-si ia pastilele "don doctor sunt al dracu, ajutati-ma ca imi bat joc de doi oameni care mi-au dat tot ce ai avut si moral si financiar", si dupa aia sa vina, nu asa iti dau in cap "staaai ca am avut draci", dupa aia "scuuuuze", nu exista la mine asa ceva, ai calcat urat, ramai cu bine, si ca fiu al meu, si ca infiat, nu conteaza, fapta e aceiasi.
Păi stai așa, ca nu-i poți da replica cum că tu l-ai crescut și i-ai dat sa mănânce că asta a fost responsabilitatea ta că părinte care ți-ai pus-o pe cap. La nervi tu îi spui că "ar trebui sa fi recunoscător, că bla bla bla"; "el pe cealaltă parte îți spune, păi tu nu ești tatăl meu adevărat" și așa se ajunge dintr-o casă de nebuni sa ajungă într-o familie de nebuni.
Daca te uiți la animale, absolut nici un animal, in mare parte nu își crește odraslele altora, ca chestie de sânge, o legătură spirituala exista cat că nu o vezi între copii care îi faci tu și copii care îi adopti, care nu o înlocuiește nici dracu daca stai sa te gândești.
Nu, stai asa, nu am zis ca ii zic ca repros, am zis eu aici sa comentam noi, normal ca nu ii zic nimic.
Lasa animalele, orice om e om, orice copil e copil, nu conteaza, daca stim sa ne comportam, asta conteaza, poti creste orice copil, daca te porti frumos, m-ai crescut, mi-ai dat, ce ma int sangele sau nesangele, sau invers, daca am vrut copil, am vrut, il cresc si gata, ca si al meu tot 2 ochi avea, nu 5.
Deoarece e vorba de acel impact psihologic al veştii proaspăt primite.
Şi eu se mai întâmplă să aflu anumite lucruri şi să am o primă reacţie din impuls dar apoi să gândesc la rece şi să încerc să înţeleg lucrurile.
Aşa este şi la acel "copil" de 20 de ani.
Hmm, ideea e de ce exista acel impact, e vb de psihism aici, ca eu de ex n-as reactiona asa, si nici la vesti negre nu reactionez asa, doar la bunica cand a murit am suferit dar acolo am bagat suboxona si am rezolvat-o, insa nu a fost soc, ca ma asteptam la asta, deci nici acolo n-a fost impuls.
Si tine cont, tata vitreg neamt a decedat azi cum ar veni, si bunica dupa doua zile! am suferit dar nu am simtit socul ala nici la neamtul care chiar nu ma asteptam sa moara dupa o sapt de cand plecase de aici (bine ca n-a murit aici dracu`), in 2015 a fost.
Hmm, aici depinde de mai multe lucruri. Da, de psihism în mare parte.
Când o rudă bătrână se îmbolnăveşte iar boala avansează, te aştepţi ca la un moment dat să moară, dar acel "copil" de 20 de ani, nici prin gând nu-i trecea că ar fi înfiat, înţelegi?
Aici depinde de acel "expecting moment".
Uite, îţi dau exemplul meu personal: bunica mea a murit în urma unui accident vascular cerebral în Martie 2017. Suferea de hipertensiune dar ea a preferat să ţină asta secret faţă de familie. Am aflat apoi asta după investigaţiile medicale făcute la spitalul unde a fost internată timp de o săptămână înainte să moară.
Într-o seară am găsit-o căzută pe jos, şi prezenta acele simptome ale accidentului vascular cerebral pe care probabil le cunoşti. Nimeni din familia noastră nu se aştepta la asta, deoarece ea era o femeie activă, nu prezenta nici un simptom vizibil al bolii.
Unii sunt ala mai insensibili şi nu sunt afectaţi aşa tare de ceva. Şi asta mai poate fi o cauză.
Mda, insa problema suspecta e ca 90 % sunt la fel, nu unii. Totusi nu e normal sa facem rau, sa ne batem joc de parintii adoptivi ca avem noi soc psihic! Scuze, dar asa ceva nu se admite.
Ca eu la asta ma refer mai mult, tu ai fost socata dar nu ai facut rau, e o mare diferenta.
Nu-mi da in cap la impuls ca..nu merge.
Cred ca in spatele supararii aceleia se afla si alte suparari, altfel nu ar face o drama din asta.
EXACT! Crezi bine. Altfel nu avea de ce, reactia este prea exagerata. Are traume de la casa de copii (daca avea un 3 ani atunci), si de acolo vine furia asta, a gasit doar ocazia sa o arate, insa totusi, nu fata de oamenii care te-au iubit si ti-au dat casa, masa telefoane si altele, te-au pregatit profesional, intelectual pentru viata.
Mai se abtine dracu! Mai si gandim.
Esti prea infocat pe subiectul asta. Tu ai dreptate pe de o parte dar si restul care ti-au zis ce ti-au zis au dreptate pe cealalta parte. Uite nici eu nu-s infiat deci pot sa imi dau numai o parere din exterior total impartiala. Este cum spui tu, acei oameni l-au crescut, l-au educat, i-au asigurat tot ce are nevoie, etc, etc. Acum nu stiu ce simte un astfel de copil orfan cand afla ca adevarul este altul decat cel pe care il stia de 20 de ani. Dar sunt sigur ca nu este asa fericit sa afle ca el de fapt este printre straini si singur pe lume la o adica. Poate ca este mai mult suparat pe el si viata in sine decat pe parinti, dar cum maturitatea si experienta de viata lipsesc, isi descarca nervii initial pe cei care l-au adoptat. Mai tarziu va realiza ca furia pe cei care l-au crescut a fost nejustificata dar pe moment n-ar trebui sa existe pretentii la o asemenea gandire matura. Totusi sunt de parere ca in momentul in care noi nu am trecut prin acea experienta de viata nasoala, nu suntem in masura sa judecam reactiile altora. Eu lectia asta cu judecatul altor persoane din exterior am primit-o serios de la viata. Pentru ca si eu aveam acelasi obicei, sa judec oameni, deciziile si reactiile lor in situatii prin care n-am trecut. Karma sau Dumnezeu, nu-ti doresc sa primesti aceeasi lectie.
Da, ai zis bine, multora le trece supararea, insa totusi, nu e frumos, mai ales ca fam aia pana la 19-20 ani a primit o educatie, nu a venit din padure sa nu stie cum sa se poarte, hai sa fim seriosi.
Unu de pe strazi nu am pretentia sa stie sa se poarte.
Judec atat cat face rau altuia, chiar daca inteleg, judec! Asta e, nu vreau sa inteleg. Cand nu e vorba de facut rau, o sa vezi unde am raspuns ca din contra, inteleg eu f bine si chiar sunt contra cui judeca, deci sunt niste chestii cand..aia e.
Nu ma int ce simti, ce ai la cap, ce aia si aia, daca faci rau, ne suparam, cam asa gandesc.
Cand nu faci rau inteleg ca eu nu am trecut prin aia si nu stim ce simte acela, altfel nu merge. Te intreb de ce! Si asta e.
"Nu inteleg de ce faci rau, si nu ma int de ce, nu face asta ca nu merge", cam asa se traduce cand judec.
Nu e singur pe lume, a avut familia alaturi inca de dinainte sa stie de el. Si ideea asta este o eroare de gandire.
Daca creste pe strazi sau la casa de copii da, atunci se trezeste singur si poate fi suparat pe viata sau ce zici tu.
Adev stii care e? Hai sa ti-l zic eu.
Sunt ai dracu si aia e doar o ocazie sa-si manifeste caracterul prost. Ca si ala gelosi, zic asta ca sa aiba motiv sa-si bata nevasta, sa o sicaneze, dar de fapt sunt rai.
Ca unu ok zice "vrei la ala? Du-te fata tare si aia e", calm, linistit.
Ca la aceiasi varsta si la acelasi level de maturitate, unul se poarta asa, altul nu! Si ambii avand familii adoptive la fel de okey.
90 % asa cred, dar imi asum 10 % ca nu e asa.
Sunt putin infocat ca am vazut..cateva cazuri pe viu dealungul vietii, de aia.
''Sunt ai dracu si aia e doar o ocazie sa-si manifeste caracterul prost. Ca si ala gelosi, zic asta ca sa aiba motiv sa-si bata nevasta, sa o sicaneze, dar de fapt sunt rai.'' Daca e sa o luam dupa logica asta, toti cei care sunt adoptati sunt si ai dracu.Pentru ca nu cred ca exista unul care atunci cand afla pe la 20 si ceva de ani ca aia nu-s parintii lui are o gestiune a situatiei foarte buna. Si oricum sunt doua situatii total diferite dintre exemplul tau si un copil adoptat. Dar ma rog, fiecare cu parerea lui.
Sunt si care reactionaza bine! De aia si zic. Nu toti fac asa. Si reactionaza cat de cat okey ca judeca si se prind ca nu are sens sa reactioneze rau.
Intelege ca nu avea cum sa spuna mai devreme caci poate avea trauma in copilarie si poate ramanea mereu, intelege ca parintii aia l-au iubit si ca nu conteaza cand si daca i-a zis asta.
Ca nu o sa fie fericit la asta e alta, dar nu reactioneaza asa. O sa stea un timp asa pe ganduri si trece.
Cand reactionezi asa, o faci ca nu iti dai seama ca nu e bine ce faci, crezi ca e bine, si deja faptul, ca, crezi asa, e nasolie.
E vorba de maturitate aici, de felul de a intelege realitatea, adica ce s-ar fi petrecut daca era tinut de parinti lui genetici, dar cred ca eu ca cea mai mare frustrare la acesti adolescenti vine de la simplul fapt ca parintii i au anuntat prea tarziu.
Si de ce sa fie o frustrare?! Ce daca nu i-a anuntat mai devreme? Ca eu nu am inteles.
Si daca-i anunta ce?! Faceau balamuc de atunci, deci e tot una, poate era mai rau, poate macanea pe la scoala si aia mai radeau de el, si asa mai departe, poate suporta mai greu vestea dat fiind ca nu era inca major, deci era mai riscant sa spuna inainte.
Asa ca au spus mai tarziu, desi real nu trebuia sa zica niciodata, daca se stie ca 95 % sunt dusi cu vaporu`.
Interesant de unde vine ca pentru ei e o frustrare, dar nu m ai mare era frustrarea sa-i fi lasat pe drumuri sau la casa de copii? Ma intreb asa.
Cand e minor poate suporta mai greu, sa aiba traume care raman, de aia se zice mai tarziu, deci nu e aiurea asta, nu trebuia sa ii zica mai devreme.
Uite parintii mei mi-au dat tot ce au avut si asta de 42 ani da? S-au purtat frumos, respectat, iubit.
Daca acum mi-ar zice ca-s infiat, zic okey, asta e, nu ma deranjeaza ca zice, pentru mine conteaza ce au facut pentru mine si atat, mi se rupe ce e mama naturala sau nu este, nu are nici o relevanta.
Chiar as zice "mersi mama ca m-ai crescut, apreciez ca m-ai infiat si ca nu m-ai lasat pe drumuri, bine ca nu ai zis la 14 ani ca cine stie cum suportam, daca au murit parintii mei aia e, daca m-au abandonat nici nu ma int sa aflu de ei".
Si cu asta basta.
Cum zice sadrian46 ca sa stii de unde vi, ce ma int de unde vin? Cu ce ma ajuta? Cont cum sunt acum si cum voi fi, atat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
