Ma tot intreb de ce se supara un copil daca la 20 ani i se zice ca a fost infiat, de ce se supara tare pe parintii adoptivi ca l-au mintit, ca alte bazaconii?!
1 - Nu i-au zis (nu au mintit, ca doar nu i-a intrebat el si eu au zis ca nu esti infiat) pentru ca in copilarie pot avea loc mai multe dezechilibre psihice decat la maturitate.
2 - Si daca nu i-au zis ce? Ce mai conteaza ca e infiat sau nu e, aia-s parintii lui, l-au crescut si gata, mare chestie.

Ce daca nu i-au zis? Ziceam "ma bucur ca nu mi-ati zis mai devreme ca cine stie ce soc aveam ca si copil si ma bucur ca m-ati luat de pe unde m-ati luat sa fiu bine, nu mai conteaza ca ati spus sau nu", asa as reactiona eu.
Parca-s tembeli, nu stiu si multi fac asa.

Nu este supărat, este doar un șoc temporar.

Tu cum ai reacționa dacă un medic ți-ar spune că ai cancer în fază terminală?

Sau dacă soția, cu care ai construit o căsnicie frumoasă și care se dovedește a fi partenerul ideal are SIDA încă din copilărie?

Ai fi șocat, nu-i așa? Și totuși nu se va schimba nimic.

Sigur, o perioadă o să fie socat, supărat, până când reușește să proceseze informațiile. Dar își va reveni

Daca as avea cancer in faza terminala m-as soca, dar in nici un caz nu m-as razbuna pe cineva! Asa ca nu conteaza.

In rest e normal sa fi socat, asa e. Insa nu ne jucam cu altii, ca nu merge asa.

Da, zici adevarul. E normal sa te simti tradat in acel moment, cand copilul vrea sa ii vada pe ai lui. Cred ca iti pui tot felul de intrebari " va ramane la ei, o sa tina la ei mai mult, oare pot sa il mai consider copilul meu " etc etc. Repet, copilul ar trebui sa fie recunoscator. Daca e destul de mare (18+) incat sa fi apucat sa citeasca ce viata de rahat e intr-o casa de copii. Si sa nu uite cine l-a "aruncat" acolo.

Niste... tembeli, cum zici. In loc sa fie multumiti ca i-a luat o familie si a facut oameni din ei.
Si ai dreptate, nu la orice varsta poti intelege asta.
Eu stiu pe cineva (care chiar are cont aici si se va recunoaste) care a aflat pe la 17-18 ani ca mama sa a avut o aventura si ca tatal din acte l-a iubit, l-a educat dar... nu a dat sperma. Din acel moment a inceput sa se poarte foarte urat cu tatal sau. Trebuia sa intervina mama, sa-l domoleasca, ca sa nu devina violent. Dar prin schimbarea atitudinii sale in loc sa aiba pretentii de la tatal natural (cand a aflat de aventura, a aflat si cine este tatal), a inceput sa aiba pretentii tot mai mari de la tatal care l-a crescut. Din pacate, aici mama nu il mai tempera. Parca chiar il sustinea.
In general e un fel de a se razbuna pe parintii narurali pentru ca nu au fost capabili sa ii creasca si i-au dar, numai ca razbunarea e prost canalizata. Si... genele proaste de la parintii care doar i-au facut (cine stie in ce conditii, betie, drogati, adulter, aventuri...) si i-au abandonat cu mare usurinta pentru ca nu i-au dorit.

A apucat sa citeasca tot, dar is rai! Ai dracului, obraznici, prea mult bine i-a prostit. Nu e ca isi revine, nu-mi dai in cap si dupa aia vii ca ti-ai revenit, ce e asta? Sa se duca nene la doctor sa-si ia pastilele "don doctor sunt al dracu, ajutati-ma ca imi bat joc de doi oameni care mi-au dat tot ce ai avut si moral si financiar", si dupa aia sa vina, nu asa iti dau in cap "staaai ca am avut draci", dupa aia "scuuuuze", nu exista la mine asa ceva, ai calcat urat, ramai cu bine, si ca fiu al meu, si ca infiat, nu conteaza, fapta e aceiasi.

Fraieri aia care i-au permis acestuia de 17-18 ani sa faca ce zici, la mine in ora urmatoare era cu bagajele facute, scoase in fata usii, scurt! Nu ma interezeaza tembelia lor psihopatica spitaliceasca cu de fapt se razbuna pe...nu te k in capu meu ca te ia mama dracu. Dar prosti si parintii aia, si tatal vitreg, de aia li se urca in cap, ca li se si permite.
Daca e baiat are caracterul ma-si, daca e fata a luat jigodismul de la tac-su natural, deci tu stii ce este ca sex si ai sa-ti dai seama.

Scot patentu special inventat de mine (bad genes extractor) si zic asa:
"ai 5 min sa-ti scoti genele jigodice, daca nu, zbori afara, esti major, du-te". Glumesc, dar asa e, fieru dracu asa ramane.

La 30 de ani de la revoluție, răutatea domină societatea noastră! Se poate spune că indiferent de educație, dacă ai nimerit în un colectiv în care ura e politica lor, nu se mai poate face nimic!

Depinde si de genetica, ca daca nu esti de asa ceva nu preiei, simti ca te deranjeaza, ca nu-ti place, nu e asa cum zici mereu. Sigur ca in multe cazuri preia ura dar nu mereu.

În teorie viața e frumoasă.

Judec pe oricine face rau, asta este. Tembelie e sa faci rau unor oameni care te-au iubit, crescut, telefonat (ca na, copilu trebuie sa aiba si el un smart bun, si asta e f normal de fapt), si dupa aia sa isi bata joc de mine.
Ca dupa aia eram si eu tembel si ii aratam usa, sa vedem cum era! Si daca era fi-miu sau nu, daca era fi-miu faceam la fel daca era obraznic ca multi.
Pai tocmai ca am 42 ani si as putea fi parinte, de aia judec, ca nu as vrea sa mi se faca asa la o adica.

Deoarece e vorba de acel impact psihologic al veştii proaspăt primite.
Şi eu se mai întâmplă să aflu anumite lucruri şi să am o primă reacţie din impuls dar apoi să gândesc la rece şi să încerc să înţeleg lucrurile.
Aşa este şi la acel "copil" de 20 de ani.

Hmm, ideea e de ce exista acel impact, e vb de psihism aici, ca eu de ex n-as reactiona asa, si nici la vesti negre nu reactionez asa, doar la bunica cand a murit am suferit dar acolo am bagat suboxona si am rezolvat-o, insa nu a fost soc, ca ma asteptam la asta, deci nici acolo n-a fost impuls.

Si tine cont, tata vitreg neamt a decedat azi cum ar veni, si bunica dupa doua zile! am suferit dar nu am simtit socul ala nici la neamtul care chiar nu ma asteptam sa moara dupa o sapt de cand plecase de aici (bine ca n-a murit aici dracu`), in 2015 a fost.

Hmm, aici depinde de mai multe lucruri. Da, de psihism în mare parte.
Când o rudă bătrână se îmbolnăveşte iar boala avansează, te aştepţi ca la un moment dat să moară, dar acel "copil" de 20 de ani, nici prin gând nu-i trecea că ar fi înfiat, înţelegi?
Aici depinde de acel "expecting moment".
Uite, îţi dau exemplul meu personal: bunica mea a murit în urma unui accident vascular cerebral în Martie 2017. Suferea de hipertensiune dar ea a preferat să ţină asta secret faţă de familie. Am aflat apoi asta după investigaţiile medicale făcute la spitalul unde a fost internată timp de o săptămână înainte să moară.
Într-o seară am găsit-o căzută pe jos, şi prezenta acele simptome ale accidentului vascular cerebral pe care probabil le cunoşti. Nimeni din familia noastră nu se aştepta la asta, deoarece ea era o femeie activă, nu prezenta nici un simptom vizibil al bolii.
Unii sunt ala mai insensibili şi nu sunt afectaţi aşa tare de ceva. Şi asta mai poate fi o cauză.

Mda, insa problema suspecta e ca 90 % sunt la fel, nu unii. Totusi nu e normal sa facem rau, sa ne batem joc de parintii adoptivi ca avem noi soc psihic! Scuze, dar asa ceva nu se admite.
Ca eu la asta ma refer mai mult, tu ai fost socata dar nu ai facut rau, e o mare diferenta.

Nu-mi da in cap la impuls ca..nu merge.