Mai are cineva de aici probleme cu singurătatea ori a trecut prin asta și mă poate ajuta cu o părere?
Am aproape 23 de ani, anul acesta urmează să termin Facultatea de Litere din cadrul UBB, iar, de la un timp, mă simt tot mai singură, aproape că nu mai am nici cu cine schimba o vorbă, toate prietenele mele au relații, unele se pregătesc de nunți, copii, doar eu am rămas singură și inadaptată. În plus, în ultimul timp, am tot fost dezamagită, în plan social și emoțional, de toate persoanele din jurul meu.Simt că nu mă mai pot încrede în nimeni, mi se pare că m-am închis în mine, îmi petrec majoritatea timpului citind, e singura cale prin care simt că mă pot rupe de lumea exterioară...
Ar mai fi de menționat și că am ajuns la vârsta asta și sunt încă virgină, lucru de care sunt puțin complexată, mai ales că, în ziua de astăzi, toți bărbații vor experiență, aproape că se sperie când aud că eu nu sunt dispusă să mă culc cu ei de la primele întâlniri. Toate relațiile mele s-au bazat pe afinități culturale, dar niciodată nu m-am simțit pregătită să fac pasul următor, nu am fost nici măcar aproape, niciodată nu am simțit că între mine și prietenul meu a existat acea legătură sufletească puternică încât să pot face asta și cred că am avut dreptate, relația dintre noi terminându-se, printre altele, și din cauza asta. Oare mai are rost să crezi în suflete pereche sau toate relațiile, în ziua de astăzi, sunt bazate pe instincte animalice?
Nu știu dacă mă puteți ajuta, dar am simțit nevoia să mă descarc. V-aș ruga, totuși, să nu aruncați cu ură, simt că nu mai am energia pentru asta.

Ce parere ai despre tine? Te crezi frumoasa? Urata? Atragatoare? Respingatoare? Ai probleme cu greutatea? Poti spune inaltimea si greutatea? Ai un defect sau handicap sau ti se pare ca il ai? Chiar si cu un handicap, tot e posibil sa-ti gasesti o persoana care sa te iubeasca neconditionat. Chiar daca ti se pare ca nu arati bine, sunt si oameni care nu apreciaza aspectul fizic ca fiind o caracteristica principala a individului si pun accent mai mult pe "suflet", pe modul cum gandesti si asa mai departe. Ai curajul sa pui o poza cu tine aici? La nevoie iti poti ascunde fata, pui o masca ceva, modifici poza. Ai putea fi imbracata si mai sumar in poza. Asa vom vedea despre ce e vorba. Care e relatia cu parintii tai? Te intelegi bine? Iti sunt prieteni si le poti spune orice fara sa te certe sau le spui numai ce vor sa auda si tii totul in tine? Dupa parerea mea, in situatii din acestea, educatia primita de acasa, situatia materiala te pot inhiba si iti taie aripile din start. Cand ai in spate o familie puternica care te scoate din orice, e firesc sa ai mai mult curaj. Acelasi lucru se poate intampla si daca esti in situatii mai dificile, cand nevoia te impinge la actiune.

"Instinctele animalice" cum le zici tu merg mina in mina cu partea psihica. Acum nah, depinde... e vorba si de tendinta asta bolnavicioasa a societatii care face pe toti sa creada ca trebuie sa ai totul, urgent, in orice domeniu, pe orice cale. Ei, realitatea nu e chiar asa. Nu te stresa datorita membranei aleia atit.

Pai cand pe tine te preocupa de ce barbatilor nu le plac "femei inteligente" si le plac femei usore, este explicatia pentru care esti singura. Un barbat nu sta cu tine ca esti inteligenta. O relatie nu este terenul tau propriu de lupta unde poti sa ataci barbatul ca un sac de box, sa lovesti in orgoliul lui cu tancul si sa-l tii pe uscat fara sex ca te consideri mult prea inteligenta ca sa merite sex din partea ta. De asta esti singura duduie. Baga la cap cuvintele mele. Un barbat cauta o femeie placuta, care nu vede poftele lui de barbat ca o abominatie care trebuie starpita, ci se bucura de lucrurile mici si chiar animalice alaturi de acel barbat. Daca tu vii la mine si ma iei cu teste de iq in loc sa-ti dai chilotii jos si sa transpiram impreuna de la sex, pai normal ca te evit. Problema ta este ca confunzi pregatirea ta academica cu valoarea ta pe plan sentimental. De asta esti evitata. Pentru ca pretentiile tale de a domina o relatie este direct proportionala cu stima de sine datorata pregatirii tale. Eu ca barbat nu vreau alt barbat cu care sa ma confrunt academic cand vin acasa, vreau o persoana amuzanta, lighthearted, cu pofta de prosteala.

Daca ai o problema cu instinctele animalice, ramai singurica. Eu vreau instinctele animalice si nu ai nici un drept sa dictezi mie, un barbat ce ar trebui sau nu sa-mi placa. EU aleg cui ofer relatie, nu tu. Iar eu ofer relatie uneia cu instincte animalice. Nu ma intereseaza inteligenta ta. Inteligenta ta nu e un criteriu care m-ar face sa ma intorc cu placere acasa de la munca. Duc suficient stres la munca, nu am nevoie de sursa de stres nr.2 cu pretentii academice si fara pofta de sex. De aia esti si vei ramane singura. Daca consideri asta hate, e treaba ta. Eu iti spun adevarul crud si rece. Eu sunt barbatul, tu femeiea, tu decizi cui oferi sex, eu decid cui ofer relatie. Eu pot si singur(si nu sunt), tu oare poti la fel?

Nu exista suflet pereche, nu exista ales, nu exista fiinta perfecta. Vrei relatie presarata cu chestii culturale. Nici o problema, vorbim de chestii culturale, dar fara haine pe noi. Nu vrei sa depui nici cel mai mic efort pentru barbatul tau? Ramai singura si nu te plange. Nu poti sa te astepti sa stea cineva de sex opus cu tine fara sa oferi. Tu doar ceri si ceri si ceri, fara sa oferi. Nu-ti place sexul, nu e bai, ne spui si te evitam. Mie nu-mi plac frigidele, pot discuta orice si despre orice in orice domeniu imaginabil, dar nu am sa-mi pierd timpul cu tine ca ai tu chef de "discutii culturale" cand pot spre exemplu sa mi-o trag cu cineva sau sa fac alta activitate mult mai importanta mie. Vrei barbat alaturi, fa sa merite si pentru el, nu doar pentru tine. In momentul de fata nu merita pentru un barbat sa fie alaturi de tine, nu oferi absolut nimic. Am suficienti prieteni cu care pot vorbi academic, nu am nevoie de o tipa cu care sa vorbesc academic, sau putem vorbi academic dupa ce ne-o tragem de vreo cateva ori. Dupa aia aud ce ai de zis. dar daca trebuie DOAR sa aud ce ai de zis, si nimic altceva, atunci... PA!

Singurătatea e frumoasă. Iubirea oricum e doar o chestie evolutivă a cărui singur scop este să ne transmitem genele mai departe și atat, nimic altceva. Ce rost mai ar să crezi în mizerii precum suflete pereche sau alte prostii create pe ăia care sunt singuri și naivi să se simtă mai bine. Oricum, motivul pentru care oamenilor nu le place să fie singuri e din cauza a faptului că atunci când locuiam în peșteri aveam nevoie să fim mai mulți ca să supraviețuim. Din nou, instincte primitive. Cel mai bine e să nu îți pese de nimic.

Ai timp destul ca lucrurile sa se schimbe. Nu te complexa caci nu e atat de complicat sa ai o relatie. Important este sa fii multumita de acea relatie. Nu te compara cu celelalte fete, aparentele inseala. Sfatul meu e sa fii mai deschisa, mai sociabila si sa cauti baieti potriviti tie, in care sa simti ca poti avea incredere. Cunosc fete care si au inceput viata sexuala in jurul varstei 26 -27 si una s-a casatorit alta si facut intre tinp alta relatie dar amandoua sunt multumite. Sunt si fete care se maturizeaza mai greu si treaba asta vine mai tarziu

Nu te-ai gandit sa-ti vinzi virginitatea?

Am un potential client, desigur, pretind si eu o parte din suma, intermediar fiind.

Ca ceilalti oameni sa vina la tine, tu trebuie sa fii, in primul rand, fericita singura, ei doar sa-ti sporeasca starea de bine.
Daca iti pui fericirea in mainile altei persoane, ramai fara nimic daca vei fi lasata cu ochii in soare. Dar daca constientizezi ca trebuie sa depinda numai tine, cand alesul va sosi, va veti putea lua amandoi de mana urmand o cale a implinirilor in doi.

De vreo 5-6 ani mi-am pierdut si eu toti prietenii, interactiunile cu ceilalti oameni fiind, de atunci, de complezenta. In momentul de fata nu discut decat cu vreo doi colegi de facultate si cu colegii de camera.
Am invatat in acest timp sa fiu fericit singur. In vremurile bune aveam carti, istorie, filme, muzica, bicicleta si inot. Acum am mormane de teme si sperante de viitor. Astea sunt lucrurile care mi-au tinut si care-mi tin mintea ocupata, sa nu ma gandesc la singuratate.
In cazul meu, n-am simtit niciodata dorinta de a avea o multime de prieteni, iar pierderea prietenilor a fost o etapa lenta, lucru care m-a facut sa nu-mi pese atat de mult de singuratate.

Poate cazul tau e diferit. Poate nu poti sa empatizezi cu situatia mea, fiindca personalitatea ta e alta. Dar si la mine era alta, pe vremea cand nu eram atat de serios. E doar un pas de la tristete spre acceptare.
Pasul ala, totusi, trebuie facut numai de tine. Alesul va sosi cand vei fi implinita cu tine insati.