Mai este careva depresiv pe aici?

Da.

Eu. Analizez prea mult tot ce prind.

Cred că suntem mai mulţi

Depresivi, psihopaţi, sociopaţi, bipolari, avem dă toate.

Cate un gram din fiecare.

De cat timp esti in depresie?

Ai pus intrebarea gresit, corect era asa : Mai este careva fericit pe aici?

Depresie normala =diferite stari de tristete normale din cauza mediului, oamenilor din jurul tu
depresie cronica = ura pentru viata, ganduri sinucigase, antisocializare, anexitate totala, gandire profund negativa etc
eu ma regasesc in prima de foarte multe ori

De cativa ani, dar ma cam doare in cinşpe, fac haz de necaz.

De ce nu mergi la un psiholog? La 30 de ani s-ar presupune ca ai mai multa minte de atat.

Am destula minte, atat de destula incat inteleg ca psihologii sunt niste vanzatori. La mine baiul e ca inteleg mai mult decat trebuie. Merg la psiholog ca sa ce? Sa imi spuna de zane si inorogi, iar cand o sa vada ca nu ma pot prosti, sa ma infunde cu pastile/droguri? Nu, merci. Nu-s trista, doar ca nu vad viitorul prea minunat, al lumii, nu al meu, ca al meu e foarte minunat, doar eu decid ce si cum

Nu doar tu decizi ce si cum sau mai degraba nu doar de tine depind cum merg lucrurile. Degeaba speri sa iti cumperi luna care vine o pereche noua de pantofi daca maine iti cade un lemn pe picior si stai cu ghips 2 luni, intelegi. Si esti cam ciudata totusi. Ba zici ca esti depresa ba zici ca nu esti trista. Am vazut niste documentare de recent cum ca au ramas doar 10% din balenele care erau o data, intr-o oarecare masura si mie in pare rau dar nu e ca o sa incep maine sa plang chiar daca dispar toate ( bat apropo la viitorul lumii zis de tine ). Poate sunt sociopat cine stie

Asta cu pantofii e de gradinita, nici macar nu ma intristeaza , nici nu imi fac planuri de genul, dar imi pazesc oasele ca spitalele noastre sunt infecte, mergi cu un deget rupt si mori de sida, tbc, sifilis, malaria, s.a.m.d.
Ca sa fii in depresie nu trebuie sa fii trist, sau nu in exterior. Eu sper sa nu traiesc mult, nici 30 sa nu prind, si oricat de prost mi-ar merge, gandul ca o sa scap de tot si toate ma bucura, de asta nu-s trista, mai ales ca pot decide cand sa plec. Nu intru in detalii ca poate "depresez" pe cineva; ideea e ca ce e in jur nu se pupa cu ce stiu, si lucrul asta e si bun, dar si rau, oricum as face calculele, nu ies bine.

Da