Știu că e enervant, dar pune-te puțin în pielea ei. Tu, dacă ai vrea să îți verși frustrările sau să exprimi o idee și vezi că celălalt nu dă doi bani pe ce spui tu, cum te-ai simți? E mama ta, totuși, nu o babă plictisitoare și plictisită din stația de autobuz. Încearcă să găsești problema, să încerci să îi dai un răspuns satisfăcător sau să răspunzi expeditiv pozitiv (adică să nu o enervezi și mai rău, știi tu „zic ca tine, fac ca mine") astfel încât să nu mai aibă ce spune. Dacă simți că nu reziști, o ignori până se potolește, dar mi se pare cam urât, oricum.
Te inchizi in alta camera, sau ii spui mama vezi ca ma duc sa citesc/studiez/fac teme si te rog sa faci putina liniste ca nu ma pot concentra daca vorbesti cu mine, si povestim dupa. Intre timp cat tace faci tu ce vrei.
Invata putin gramatica, arata-i ca te intereseaza si asta. Poate atunci nu va mai vorbi "in truna".
Iti recomand terapia cu bata 2 dupa ceafa si nu se mai trezeste
sau somnifere,
funda?