Mai degraba problema e la cine te judeca pe tine ca fiind rea, exceptand faptul ca nu esti vreo persoana putred de bogata, asta daca simte nevoia respectivul individ sa se valideze personal ca mega donator prin invalidarea faptului ca tu nu donezi material suficient (prin comparatie).
Si eu mai donez aproape lunar, dar nu ma laud pe nicaieri si nici nu e cazul de asa ceva.
Nu donez ca sa le arat altora. Asta e "narcisism comunal" ce fac unii pentru a fi priviti ca "eroi". Si mi se pare de prost gust sa scoti ochii altora ca nu sunt implicati in astfel de acte de caritate. Asta spune mai degraba ceva despre respectivii care se lauda cat de mult sunt ei implicati social (pentru imagine, nu pentru ca le pasa asa mult de cei neajutorati).
Nici nu trebuie sa fii genul care sa se sacrifice dand pielea de pe el. Nici nu e ceva firesc. Pentru oameni straini? Sa fim seriosi.
Plus ca acesti oameni ultra implicati social ascund multe, marinimosi cum sunt ei, nu poti sti cum compenseaza in viata personala pentru aceasta preocupare masiva fata de altii in timp ce se neglijeaza pe ei insisi pe destule planuri.
Cine are asta ca un job full-time e de inteles (desi n-as vrea sa fiu in asemenea pozitie intrucat cu greu poti sa te mai numesti liber si fericit vreodata - si tu ai dreptul la viata ta), dar in rest, chiar face fiecare cat poate, cat doreste.
De-a lungul vietii am fost tratata atat de rau de oameni (in special straini), am dobandit o anxietate sociala severa, ca acum pur si simplu nu simt sa fac acte de caritate, adica ajut cand mi se cere ajutorul sau daca ma impresioneaza ceva dar altfel nu...
Te inteleg. Si la mine este cam aceeasi poveste. Eu ajut doar daca intalnesc o persoana care este intr-un necaz similar unuia in care am fost eu cand nimeni nu m-a ajutat. Sau ajut doar daca n-am de pierdut prea mult si ma impresioneaza povestea. ''Credeti ca a fi rau inseamna sa faci rau sau sa nu faci bine? Cred ca ati inteles ideea'' a fi rau inseamna si sa faci rau din adins dar si sa fii impasibil daca poti da o mana de ajutor. Uite nici eu nu donez sange. Cu toate ca sunt la cativa zeci de kilometri distanta de oricare spital, mi-as putea face timp sa ma duc ispre sa donez sange. De ce nu ma duc? Sincer din lene si din sila pentru orele pierdute, traficul aglomerat pana acolo si aglomeratia din spitale.
Sa faci bine ca sa compensezi raul... te face o persoana ipocrita
sa nu faci rau... te face o persoana buna
sa nu faci rau si sa faci si bine... te face o persoana mai buna...
Cine ti-a zis aia, pariez ca e un credincios prost. Credincioasa, de fapt. Doar ele au asemenea "principii" paralele.
A fi rau inseamna sa faci rau cuiva. Ea este rea, pentru ca te-a judecat, si te-a acuzat, te-a facut sa te simti prost. Putea foarte bine sa zica porcaria aia sub forma de sfat prietenesc, dar nu: te-a acuzat, ca o baba cu batic ce e.
Daca dumnezeu si toate porcariile din Biblie ar fi existat, cu siguranta nu insemna ca trebuie sa ne tragem suturi in fund, ca "ala ajuta mai mult".
A ajuta oameni la intamplare, de parca ar fi concurs, e o porcarie fara sens. Printre oamenii ce pretind ca au nevoie de ajutor, peste jumatate sunt escroci, care au descoperit ca pot trai pe spatele oamenilor darnici.
Oamenii care o duc foarte rau, de obicei sunt si vinovati, ca nu au muncit, au facut copii desi nu au posibilitatea de a le oferi un trai bun, au ajuns la batranete fara sa creasca un copil sau nepot, care sa le intoarca serviciul, au muncit toata viata la negru, evitand taxele, iar acum nu au pensie, etc.
Rareori avem ocazia de a ajuta un om care intr-adevar a ajuns intr-o situatie neprevazuta.
Cine vrea sa faca un bine altora, nu are decat. Dar asta nu inseamna ca toti ar trebui sa ii ajutam pe cei lenesi, puturosi si mincinosi, sa fenteze munca, si sa traiasca mai bine decat noi.
E nevoie si de putin creier, pe lumea asta.
Pai ma gandesc eu ca poate sunt un om rau...eu chiar incerc sa ma port frumos cu toata lumea, sa nu supar pe nimeni, sa nu injur, sa nu jignesc si chestii din astea. Pana si o musca mi-e mila sa omor. Adica vreau sa fiu eu impacata cu mine si ma gandesc ca poate ar trebui sa fac si eu ce face toata lumea, desi nu simt mereu asta
Nu trebuie sa actionezi intr-un anumit fel ca sa se considere fapte bune, o faci in felul tau si nu are altul treaba de viata ta, mai ales daca nu o cunoaste in totalitate si nu iti cunoaste gandurile.
La faza cu sangele esti nesimtit(a) mai ales ca esti constient ca poti dona, in rest e ok.
De unde stii tu daca decizia mea e sau nu intemeiata? Se poate o discutie fara jigniri?
prodandumitru57 întreabă: