Mi-am risipit anii de adolescență. In loc sa ies cu băieții pe afară sau sa vorbesc cu fata pe care o plac am petrecut timpul în casă pe jocuri, social media și p0rn. Și asta pleacă și de la părinții mei fiindcă nu îmi dădeau voie sa ies din curte când eram mic. E și acesta un factor care a contribuit la stima mea de sine scăzută. Ar mai fi și faptul că am fost și respinsul clasei când eram mic, nu știu sigur din ce motiv, poate eram prea enervant cum sunt și acum, poate că nu aveam nimic în comun cu băieții de la mine din clasă. Acum îmi e foarte greu să construiesc relații sociale. Sunt și un om mai ciudat de fel, care nu știu de glumă. Sunt un antisocial, și așa mă fac și colegii la școală. Sunt prea copleșit de ceea ce mi se întâmplă.

Eu iti spun din propia mea experienta ca ma bine stai cu oameni care sunt pozitivi, realisti, inteligenti de la care ai ce invata, nu nr conteaza si calitatea lor, deci inteligenta emotionala conteaza mult in viata dar ai timp

Pai este vremea sa te schimbi si daca vrei, cu siguranta ve putea.
Anii de adolescenta nu si i-a pierdut nimeni, doar ca ti-ai batut tu joc de ei si i-ai irosit pe jocuri online, in loc sa pui mana sa inveti la scoala si s afaci un sport, ca sa te dezvolti sanatos si armonios.
Parintii tai nu au nici o vina, ca doar nu ei puteau invatat la scoala si acasa, in locul tau.
Poate au vina ca nu te-au controlat serios sa vada ce faci tu taota ziua cand esti pe computer si aici este intr-adevar greseala lor, dar asta se poate corecta acum, cand pot pune interdictie sa mai accesezi jocurile, site-urile pornografice si asa mai departe.

Nu da vina pe parinti. Altii ne dau exemple in multe materii, desi au avut parinti de tot rasul, sau mai rau, nu au avut.
Eu cel putin am invatat multe lucruri de la tineri care au crescut fara mama sau fara ambii parinti.
Legat de relatiile sociale, poate nu ai anturajul potrivit. Nici eu nu am legat prietenii in scoala generala, eram sub standardele celorlalti. La liceu s-a schimbat treaba.
Apoi, am avut locuri de munca in care mi-am facut prieteni, si locuri in care n-am avut cu cine vorbi. Nu tot timpul exista o vina, de multe ori nu suntem in locul potrivit.
Daca esti inca in timpul scolii, relax. Vin vremuri mai bune, dupa 20 de ani.

Cauta modele pozitive si urmeaza-le cat poti. Nici eu nu am avut un inceput prea grozav in sensul asta, dar am avut norocul ca prin liceu sa intru in contact cu industria de dezvoltare personala si spiritualitate.

Nu ma mai atrage nici una, nici alta in momentul de fata, dar m-au ajutat sa-mi construiesc o mentalitate pozitiva.

Daca iti e greu cu socializarea, dar vrei sa fii un om mai sociabil, baga-te in cat mai multe grupuri care se intalnesc regular: voluntariat, cluburi sportive, karaoke, ong-uri etc.

Trecutul e dus demult, conteaza ce faci cu prezentul si viitorul. Sa plangi dupa acei ani, nu isi are rostul. Fa terapie si iti va fi mai usor sa iti construiesti relatii

Nu iti risipi si anii astia stand pe TPU.