ESte intr-adevar trist dar adevarat ca-n ziua de azi nu se mai citeste poezie.
Raman o mana infima de oameni care fac poezie si o citesc intre ei, dar nu se mai casitga de pe urma ei, nimic, fiindca a disparut lumea celor care citeau.
"Cine mai citește în secolul 21?
Eu.
Ce faci cu poezia în secolul 21?"
Te ștergi cu ea la fund.
Credeți că scrisul a apus, ca meserie/profesie, chiar hobby?
Cred că nu.
Nu cred ca a apus, dar domeniul s-a aglomerat cu non-talentati.
E greu sa mai atragi atentia publicului cu poezii.
Ai sanse reale sa pierzi vremea cu pasiunea asta.
Pentru a trai din asta, trebuie sa incepi cu o meserie de backup, apropiata; eu recomand profesor de lb romana sau bibliotecar. Consider ca acolo vei fi in anturajul potrivit, pentru a creste ca poet.
Greseala pe care o faci este sa crezi ca ceea ce e cultura inalta trebuie sa citeasca masele.
Sigur, masele trebuie sa aiba acces, deci daca vrea unul dintre ei sa citeasca sa poata sa citeasca. Dar cei mai multi dintre ei nu vor.
Nu a apus, se publică în prostie poezie la noi. În orașele mari se organizează mereu cenacluri, lecturi de poezie etc. Avem festivaluri, se dau premii (ex: FILIT Iași). Într-adevăr, nu poți trăi din asta, dar poți scrie ca hobby.
Hmm, sună a speranță.
Chiar nu știam că încă mai există un cerc și pentru latura asta. Interesantă informație aflu azi.
Ceai care ti-au spus asta sunt niste idioti. Cititul te va ajuta extrem de mult pe viitor, poate nu direct in profesia pe care ti-o alegi dar iti va dezvolta inteligenta mult si daca o vei folosi cum trebuie, vei putea obtine orice.
Omul are nevoie de aer, apa si mancare pentru a-si hrani trupul, si de arta pentru a-si hrani mintea. Arta, comunicarea ca forma de arta, ne diferentiaza de animale. Scrierea, transmiterea de informatii catre generatiile urmatoare, a stat (si va sta intotdeauna) la baza dezvoltarii civilizatiei. Transmiterea gandurilor catre ceilalti, fie ea prin intermediul condeiului, tastaturii, inregistrarii audio (sau mai stiu eu ce suport s-o inventa pe viitor), va fi intotdeauna esentiala pentru omenire, sub forma de poezie, proza, teatru, etc. Filmele, serialele...care ne sunt atat de dragi si ne tin lipiti de ecrane, au scenarii care au fost SCRISE de cineva.
Scuze că-ți spun dar rudele tale sunt încuiate rău
Eu personal cheltui o suma considerabilă lunar doar pe cărți și da meseria de scriitor e o meserie de viitor indiferent ca o faci ca hobby sau nu! Nu îi baga în seamă dacă ei nu citesc nu înseamnă că alți nu o fac!
Păi din câte știu da, la mine în familie, unchiul, mătușica + unul dintre copiii ei, vărul meu mai mare mi-au spus pe rând aceeași idee. Unicul care citește din familia lor e fiul lor cel mic iar mătușica chiar mi-a spus când m-a văzut cu o carte despre concentrarea atenției în mână "Vai, tu și cu văr-tu ce mai dați bani pe din astea și citiți toate prostiile alea. Astea știi cum le faci, făcând doar, nu citind. Azi un pas, mâine încă un pas și gata. Nu citind."
Deci da, cam într-o familie de asta trăiesc eu, iar mama oricum nu cred că a deschis în viața ei vreo carte ci doar și-a trăit viața prin prisma TV-ului și nici nu prea s-a distrat, unica ei distracție și activitate, în afară de muncă, e TV-ul și mâncatul în fața lui, nu o condamn totuși că a avut jobul care l-a avut lung și interminabil și ce-i drept a muncit de mică și ca mamă și ca tată, la asta nu am ce să-i reproșez, nici nu a vrut să plece în altă parte, pentru că sunt conștientă că ea m-a făcut omul de azi, dar oricum și știu că de fapt sub frica ei "dacă nu mai găsesc în altă parte?" sta ascunsă de fapt, doar lipsa ei de neîncredere în sine, și cam așa m-a crescut și pe mine, un om slab, plin de frici. Deci știu, știu ce spui.
Unicul care totuși o duce bine deși nu ar fi deschis o carte în toată viața lui, ar fi vărmiu cel mare. Uneori chiar l-am invidiat pentru că am simțit de la vârste fragede că el nu prea a ținut cont de regulile și de convențiile sociale, dar totuși a reușit. Cum ar fi copiatul, cum ar fi faptul că da, el nu prea citea, dar mereu a avut note mai mari ca mine ) ba chiar mereu a fost mai plăcut de oameni și s-a lipit mai repede de ei și ei de el. Și da, omul ăla nu cred că a deschis măcar vreo 30 de cărți în cei 26 de ani ai lui. ) Și totuși a reușit multe de la viață. Multe la care eu doar am visat și doar am citit. Deci uneori da, se întâmplă ca necitiții să reușească, iar citiții să rămână doar o umbră în vânt. )
Scrisul n-a apus si niciodată nu va apune.
Tu ești cel mai viu exemplu. Îți place să scrie iar mie îmi să-ți citesc rânduri.
Poate ar trebui să încerci meseria s3 jurnalist
Păi de-a lungul existenței m-am gândit la toate domeniile. Printre care și profesia asta. Dar cum spuneam și la alte răspunsuri și întrebări, nu știu dacă după o vârstă oricum mai are rost să încerc noi lucruri sau dacă noile lucruri chiar vor duce și undeva. Am să încerc să public cartea de poezii și poate reușesc până mor să scriu un roman interesant. Dar deja s-au cam publicat tot ce se poate publica și în zona beletristicii, nu știu cu ce aș putea să vin eu nou sub soare. Am niște povești începute, dar au rămas doar la stadiul de schițe. Nimic închegat.
Ești tănără și ai tot timpul din lumea să faci ceea ce iți place.
AvalohAlyn întreabă:
Curious2 întreabă:
FesaLuca întreabă: