Nu vreau ca vreunul din ei sa pățească ceva.
Să mori nu înseamnă să pățești ceva. Să mori e natural.
Nu ce e natural e si bun.
Ce vrei să spui căă asta?
Că moartea este ceva rău?
Este ceva inevitabil și de ne dorit.
Dar să îi acorzi valoare de bun sau rău. pe ce criteriu?
Ce rezolvi prin faptul că spui că nu dorești să mori niciodată, fiindcă e ceva rău? Această ștampilă de rău, nu rezolvă nimic.
Pai e rau in primul rand si pentru cei din jur ca sufera cand cineva apropiat moare, deci ceva care face rau, e cam rau.
Nu zic ca moartea nu e normala, dar macar sa murim toti odata apropiatii ca sa nu suferim nici unu.
Pe de alta parte e rau si ca murim pana la urma, ca daca mori nu mai traiesti ce urmeaza, nu mai prinzi n evenimente, evolutie tehnica, etc.
Pai nu ai ce face sa nu te mai gandesti, asa esti tu, ce sa zic! Asta este, si de unde sti tu ca nu poti sa treci peste asa ceva? Nu poti spune asta decat atunci cand va veni momentul, nu conteaza ce crezi tu acum.
Moartea e din pacate un fenomenl natural, ce uneori vine cand ne asteptam mai putin.
Nu o putem opri, preveni sau amana.
Cand va veni acel moment, cei dragi noua vor continua sa traiasca in / si prin... noi.
Atata vreme cat amintirea noastra ii va purta, vor fi acolo in inima si sufletul nostru.
Un mic trick, pe care eu a trebuit sa il aplic, fiind mai sensibil:
Cand a murit prima bunica, nu m-am uitat la ea deloc, si i-am rugt pe ai mei sa nu faca nici poze.
Astfel mi-a ramas in minte chipul ei dinainte de ultimele saptamani, cand a fost uscata la propriu de cancer/@metastaza.
Foarte las, dar mai sanatos pentru suflet.
Ea saraca - m-a inteles in ultimele 5 saptamani cand eu eram in febra examenelor de admitere si incercam sa nu stau foarte mult timp cu ea, nu ca as fi invatat, dar tocmai ca sa nu mi-o amintesc desfigurata.
In rest, fara doar si poate, trecerea timpului vindeca orice. Trebuie doar sa ne gasim preocupari noi, persoane noi, eventual locuri noi in care sa traim/ invatam/ descoperim/ visam/ cugetam la ce vrem sau ce trebuie sa facem cu cat ne-a mai ramas de trait.
Asta la nivel material.
Din suflet nu mi-o poate lua nimeni, nici acum dupa aproape 20 de ani.
Nu trebuie sa te gândești la asta, pur și simplu trebuie sa te bucuri de prezent, nimeni nu știe ce va fi, bunicii tai pot avea viata lunga de acum înainte
Moartea trebuie privita cu bucurie. Stiu ca pare o prostie, dar daca viata bunicilor a fost una buna, adica au facut bine si au fost "oameni" cu cei din jur, ar trebui sa plangi de fericire ca vor ajunge in rai. Eu daca stiu ca bunicii mei sunt buni, as fi si fericit si suparat, deoarece ei sunt intr-un loc inimaginabil de bun.
Daca au fost niste oameni rai, roaga te lui Dumnezeu sa-i ierte, macar sa stii ca ai incercat sa faci ceva pentru ei, pentru viata de dupa moarte
Buna Patriciapatrics123
Nu o sa patesca nimic ai sa vezi o sa trăiască mergi și spune-le și lor ce ai pe suflețelul tău ce ne-ai spu și noua atunci vei Vedea Patricia nu o sa se întâmpla nimic rău nu ai de ce sate superi serios ei trăiesc ai vezi și tu nu ai de ce sa fi supărată mergi și iubeștei stai lângă ei și ai sa vezi nimic nu vor păți ❤️
AlexandraAle121 întreabă: