Da. Numai ca trebuie sa te opresti din a te gandi la temerile astea. Analysis-Paralysis.
Impacata cu tine ar trebui sa fii cand dai tot ce e mai bun din tine.
Deci aici cumva, e cum ai spus tu, cand incerci sa te autodepasesti.
Daca ti-ai pierde motivatia si ambitia de a face ceva, inseamna mai mult ca te-ai complace in situatia in care esti.
Pana la urma, a fi impacat(a) cu tine, inseamna sa nu ai regrete.
Desi si asta e putintel interpretabil...
Impacata inseamna sa-ti accepti statutul temporar, calitatile-defectele si directia pe care o urmezi. Sa iti spui ca esti ok, sa te uiti inapoi si sa remarci evolutia.
Niciodata nu vei ajunge la nivelul la care sa spui "sunt perfecta, nu mai am nimic de invatat".
Fiecare provocare vine cu niste temeri, nu vei fi impacata 100% din timp. Trebuie sa fii multumita cand ajungi acasa si pui capul pe perna stiind ca ai evoluat in ziua respectiva.
Abia la pensie vei stationa, cand te lasa ciolanele si se instaleaza scleroza. Atunci abia vei mai sti ca traiesti, de evolutie/impacare nu prea mai e nevoie.
Într-un singur fel e realistă. Face parte din realitatea ta internă. Orice picior în fund e un pas înainte. Tu preferi să-ți dai singură picioare în fund.
Nu, nu este realista. In primul rand, conteaza ce crezi TU. Nu ceilalti. Tu despre tine ai o parere proasta, dar vrei sa le demonstrezi celorlalti contrariul. Asta e foarte aiurea.
Păi tu când faci ceva,când iei o decizie care are legătură cu viața ta, o faci că așa vrei, așa dorești, așa îți place ție sau o faci ca să-i mulțumești pe cei din jur? Nu trebuie să demonstrăm nimănui nimic, ci trăiește-ți viața așa cum tu și doar tu personal dorești sau mai bine zis trăim fiecare după capacitatea noastră intelectuală.