Mi s-a spus ca nu sunt singura din lume care e neangajata(sau neangajabila), ca sunt si alte persoane in situatia asta. Vreau sa aflu daca e adevarata afirmatia sau e o minciuna de parinte scornita spre a ma izola de omenire si existenta ca sa ma simt mizerabila pe viata. Refuz sa cred ca sunt singura din lume in acest punct. Cine de pe platforma asta peste 19-20 de ani este inca in aceasta situatie?(Rog raspunsuri serioase, nu zeflemitoare - e un subiect sensibil pentru toti si toate, precum sunt problemele de sanatate)
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeDaca le stiam in totalitate, as mai fi pus intrebarea? Ai dat un raspuns la misto, cum fac si cei 99%(turma).
Răspunde
E clar ca ai ceva carențe. Nu ai inteles nimic din raspunsul meu.
M-am referit la faptul ca poate ai ceva motive medicale sau de altă natură dacă ti se spune asta.
Nu e inclus nici un motiv medical. Si de ce tot timpul se pune accent numai pe motive medicale? Sunteti fixisti? Sunt motive multe, asta nu e singurul universal. Altele refuzati sa le luati in seama sub pretextul ca nu-s motive, ci scuze penibile. Numai ganditi ca turma(99%) va rog.
Atunci ce motive pot fi daca ti s-a spus ca esti neangajabila?
Nu-ti place munca?
Lamureste-mă.
-CV depasit oricat s-ar actualiza sau tehnoredacta;
-poza cu mine [nu stiu ce ar fi in neregula la o poza, mi-a spus cineva din familie ca as avea o expresie care afiseaza ceva negativ(nepasare, frica sau aroganta; nicidecum, asta e o prostie), e o expresie normala, poza clara si decenta-scrie pe fruntea mea ceva si nu am vazut de alunga vazul angajatorilor?];
-refuzul de a fi primita la interviu si/sau de proba la munca(2-3 saptamani de munca ca apoi sa fiu angajata permanent sau inlocuita de altcineva);
Astea ar fi. Si sunt convinsa ca si pentru a 4000 a oara le-am scris tot degeaba. Toti si toate o sa trageti aceleasi concluzii rasuflate ca si restul de pe Glob, dar ma rog, poate acum va avea loc minunea mea mult asteptata : sa ma fac pe deplin inteleasa. O lupta chinuitoare dar necesara oriunde, oricand si oricum. Abia astept sa renunt si la treaba asta pe viitor.
Mda, se pare că zodia ta nu este prea norocoasă.
Cel mai deplasat din context raspuns. Daca ar fi dupa vorba ta, toate zodiile ar fi fost blestemate si-n momentul de fata.
E problema ta ce ai inteles din raspunsul meu.
Nici raspunsul meu nu te ajută dar nici acesta al tau pentru mine. Daca nu schimbi nimic in viata ta, vei ramane intotdeauna neangajabilă.
Pa!
Mi-ai dat eronat la raspunsuri. E ok pentru mine. De ce mai vrei sfaturi daca nu le accepti?
Buna.Sincer, nu prea inteleg de ce pare ca iei toata treaba asa sub forma de atac? Ti s-a spus ca nu esti singura in aceasta situatie, cel mai probabil ca o consolare, insa tu pare ca ai inteles opusul.Sunt multi tineri de 19-20 de ani care inca nu sunt angajati din varii motive, fie ca nu au gasit ceva ok, fie si-au dat demisia si cauta alt post, fie se reorienteaza spre alt domeniu, fie inca invata la facultate etc.
E interesant faptul ca ai pus accent doar pe cei de 19 sau 20 de ani, nu si cei peste. Ai dat un raspuns superficial, din punctul meu de vedere. Reformuleaza.
What? Am zis asa pentru ca am considerat ca tu te incadrezi in acest segment de varsta. 
Sunt multi oameni de 18-60 de ani care nu sunt angajati din varii motive, fie ca nu au gasit ceva ok, fie si-au dat demisia si cauta alt post, fie se reorienteaza spre alt domeniu, fie inca invata la facultate etc.
Si era asa greu sa tastezi "18-60 de ani"? Abia acum e mult mai bine, asa da!
Nu e un capat de lume la 19-20 de ani insa...
Cine de pe platforma TPU sau din tara nu este anagajat? toti proxenetii din Romania!
Problema este că unii părinți sunt doar cu numele, nu și cu sufletul alături de copil.
Ceea ce ți-au zis părinții a fost o jignire, o "tăiere" a aripilor, a visurilor tale. În loc să îți fie alături și să te ajute, te umilesc.
Da, nu ești singurul tânăr care nu are un loc de muncă, dar unii tineri au noroc de părinți care le sunt alături, îi încurajează, îi sprijină.
Trebuie să înțelegi că ai cam rămas singură pe lume, iar părinții îi ai doar în certificatul de naștere.
Sa inteleg ca tie nu ti s-a spus de ai dat asa argumente tragice. Consider ca am fost si sunt sprijinita in continuare, doar ca n-am intalnit mai multi oameni si in viata reala in aceeasi situatie ca mine care sa-mi confirme spusele parintilor si de aici a pornit intrebarea mea adresata aici pentru ca am simtit ceva putred in afirmatia lor, ca m-ar manevra sau izola in vreun fel(gaslighting pe englezeste). Ar fi trist acum de la acest fapt sa ma forteze sa ma separ total de parinti, sa-i reneg, de pe urma acestor concluzii.
Concluziile le tragi singură! Problema este una personală a ta, dar modul în care părinții tăi "te încurajează" mă duc cu gândul la faptul că sunt narcisiști, că nu suportă gândul că ai putea evolua profesional, social, le este frică că vor rămâne singuri, așa că preferă să te distrugă psihic, să te crezi inferioară, incapabilă de adaptare la un loc de muncă.
NU, nu mi s-a spus de părinți că nu sunt "singura persoană neangajabilă", eu am avut primul loc de muncă la 16 ani.
Și, muncă, nu stat la birou.
Eu am fost crescut în o perioadă, când încă la școală, era atelier în școală, când erau panouri în școală cu "munca este brățară de aur".
Dar, probabil, că părinții tăi sunt mult mai tineri și au prins reformele școlare de după 1997 când s-au desființat atelierele, au început toate celelalte nebunii școlare care au dus învățământul la dezastru!
Daca erau narcisisti,eu nu mai aveam internet,laptop sau alte conditii optime,eram vai de capul meu. Parintii mei au prins perioada comunista,nicidecum moderna. Daca intr-adevar vor sa ma faca sa ma simt inferioara,foarte bine,o sa-i tin minte pentru asta si o sa ii pun la punct iarasi cum am facut-o pana acum,de nu vor sa recunoasca ca institutiile de invatamant(de la gradinita pana la studiile superioare) nu te pregatesc pentru nimic in viata,decat sa fii in zona de victima, carpa de sters pe jos, nici macar un angajat de rand si daca nu te incadrezi in totalitate unor tipare de invatare depasite esti din start anormal, condamnat la bataie de joc. Ei nici acum nu vor sa recunoasca, ceea ce este frustrant iar pentru asta si acum ii tin minte.
Foarte bine faci, dar să îți fie o lecție de viață cum nu trebuie să îți educi copii tăi!
Aia pe care nu-i voi aduce pe pamant nici in ruptul capului.
"să îți fie o lecție de viață cum nu trebuie să îți educi copii tăi" - Se pare ca esti de partea perpetuarii in totalitate, am dreptate? Nu prea e specific barbatesc. De obicei femeile sunt cele disperate, nu si barbatii.
Partea "perpetuării"? Adică?
După ce sunt "disperate" femeile și bărbații mai puțin?
Te referi la copii? Dacă da, am vorbit la general, nu la o persoană anume. Da, fiecare decide dacă vrea sau nu copii!
Multumesc pentru curajul tau de a te afisa sub acest context. Conteaza.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
