Mi se întâmplă o chestie relativ interesanta.
De ceva vreme, când stau de vorba cu cei intre 25/30-40 ani(f+b),la un moment dat toți ma întreabă de ce nu ma căsătoresc cat încă sunt tânăr și se uita cineva la mine, dar când discut cu cei 40-50 ani (căsătoriți sau divorțați), inevitabil ating subiectul căsătoriei și îmi zic ca mai bine ca nu m-am căsătorit,ca e mai bine singur.
E oare vorba de naivitate în tinerețe, iluzia cu 'fericiti pana la adânci bătrâneți' și la maturitate sa-ți dai seama ca ai făcut o greșeală?

E vorba de vorbe.

Nu.

Exact, e vb de imaturitate la tinerete, si eu care am 43 ani jumate iti zic ca bine ca nu te-ai casatorit.
Si astia mari stiu ce zic.

E doar la inceput frumos, dupa aia obligatii, neintelegeri, femeia e f diferita de barbat, nu prea aveti mare lucru in comun, nu e asa roz.

Singur faci ce vrei, cand vrei, femeile in general vor sa faci chestii atunci cand vor ele, trebuie acum neaparat.
Multe dupa ce nasc incep sa refuze barbatu la pat, gasesc motive, ca le doare capu, ca "acu te gasisi? Ca gatesc", esti bun doar sa faci treburile grele si sa aduci bani.
Nu in toate cazurile, dar in f multe.

Si daca nu naste de multe ori refuza sa faca ssex.

Frumusetea trece, tineretea trece, si viata lunga e de la 40 ani in colo.

Asta este.

Aia tineri te intreaba de ce nu ti-ai batut cuie in talpa ca ei pana la urma.
Sti cum se zicea "barbati, casatoriti-va, nici un barbat sa nu ramana nepedepsit".

Plus ca vorba de generatii este, nu am scos-o eu, iar cand vine o vb din asta nu vine de la cateva cazuri, deci:

"Casatoria e un butoi plin cu rahat doar cu un strat subtire de miere deasupra".

Acuma sti ce si cum. Aaa, asa sa ai pe una sa te simti bine, e altceva, o prietena.

Cine dracu te-ar lua pe tine mă?

Nu neapărat. Suntem omenii, ca atare avem nevoie de alți oamenii în jurul nostru, deși deseori avem neșansa să dăm de persoane toxice și asta ne poate face mizantrop, asta pe de o parte, pe de altă parte ca să citez o melodie de-a pocăiților: "nu sunt numai flori pe cale", în tinerețe fiind tineri și fără o experiență mai profundă de viață, mai ales în adolescență tiindem să idealizăm tot ce ține de sex, relații și sexul opus, și evident că viața nu-i doar miere și lapte și puf. Filmele alea pe care ți le faci tu în capul tău în copilărie la un moment dat se năruie: acum, poți să accepți că viața nu e perfectă și vine la pachet cu rele și cu bune, sau poți fi un mizantrop și să zici că toți bărbații-s porci și toate femeils-s cwrve.

Pai cati oameni casatoriti ti-au povestit pana acum ce bine este, ce frumoasa e viata cand esti casatorit? Eu i-am auzit pe toti plangadu-se ca e ca dracu, o gramada de probleme, nici macar unul nu a spus ca este bine, oare de ce?

Casniciile sunt fericite pentru oamenii cu un comportament nobil.
Când zic nobil mă refer la seriozitate, loialitate, dragoste adevărată și simțământ de răspundere.

Foarte mulți oameni din păcate au un comportament limitat, care nu știu ce e dragostea, nu respecta nicio virtute, trăiesc viața pentru o bere și un meci de fotbal în loc sa traiasca pentru niste valori transcendente. Uite, exact oamenii ăștia vor avea întotdeauna casnicii eșuate si-ti vor spune ca e "mai bine singur" doar fiindcă ei au eșuat lamentabil ca oameni.

Nu e nicio naivitate sau iluzie în "fericiți până la adânci batraneti". Trebuie doar sa fii un om care știe iubii din toată inima.

Pentru ca aia tineri s-au nenorocit si vor sa te nenoroceasca si pe tine.

Unii din noi în viață sunt capabili și își croiesc drumul prin viață după capacitatea lor intelectuală, iar unii vor merge pe cărarea aleasă de alții. Unde nu-i cap vai de picioare.

Nu.

Salut!

Casnicia in sine nu este o notiune constructiva in opinia mea, poate doar notiunea sociala, cum se spune social ca ar fi benefic pentru noi toti

Nu actele te tin impreuna, nu juramantul la biserica

Potentialul de a construi lucruri impreuna, conexiunea, chimia si acelasi drum in viata pe de alta parte, da

Succes!

Salut!
Bine punctat. Părinții unui fost coleg de-al meu i-au spus să nu se căsătorească niciodată. Mi s-a părut interesant sfatul lor, chiar dacă nu i-au explicat niciodată de ce.
Într-adevăr, într-o căsătorie există momente plăcute și neplăcute. Din câte am observat în relațiile părinților/vecinilor/rudelor mele de 40+ ani, totul e numai lapte și miere la început (din ce povestesc ei, evident, pentru că eu nu eram născut atunci), dar relația devine o banalitate pe parcursul anilor.
Deci, da. În tinerețe, astfel de planuri pot părea strălucite.

E vorba ca in tara asta oamenii habar nu au sa isi dea o parere subiectiva, coerenta si corecta. Pe langa faptul ca au crescut in mizerie, in comunism/democratie morbida, societate analfabeta si religie fanatica au impresia ca sunt destepti iar ceea ce debiteaza este corect. Adevarul este ca valorile unei relatii corecte s-au pierdut si le mai poti gasi doar in ideologii. Standardele sociale sunt morbide. Relatie iti faci cand esti cu adevarat pregatit si foarte informat despre acest lucru chiar daca trebuie sa astepti pana la 40 de ani.