Normal e aia care te face pe tine sa te simti bine fara a implica apartenenta la un grup anume.
În viziunea societății, un om normal e unul care trece prin etapele vieții, fără mari succese. Adică ajungi să termii o școală, cu note acceptabile, te angajezi, te căsătorești, faci copii (ca să simți că ai făcut și tu un lucru în viață și datoria omului de a se procrea), monotonia domnește până și după pensie. În tot acest timp nu ai încălcat legea, nu ai călătorit, te-ai stabilit într-un loc, nu s-au petrecut evenimente extraordinare, tragice, nu ai avut gusturi ieșite din comun, te-ai modelat după criteriile acceptate de cei din jur. Așa mi se pare că e un om normal din perspectiva societății.
Că nu sunt de acord cu asta, e altă problemă.
Nu pentru ca nu ma iau dupa "turma", prefer "anormal" cum sunt acum.
Asa si trebuie sa fii original, sa te diferentiezi de restul. Asa ar trebui sa fim cu totii dar prostia ne conduce.
adelina682 întreabă: