Nimic nu este atat de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propaga mai usor decat aceasta. Nimic nu este mai curand crezut si nimic nu circula pe o arie mai intinsa decat acuzele calomnioase. (Cicero)

Un bun amic a crezut in calomniile spuse de ceilalti si eu nu am cum sa ma apar sa spun adevarul. O sa spuneti lasa sa treaca vremea si o sa vada el adevarul, dar e genul de om care ia de bun ce i se spune prima data si cu acel lucru judeca tot. Uneori simt ca orice as zice s-ar intoarce impotriva mea pentru ca el ar interpreta gresit... Ce sa fac? mi-as dori sa ma creada sa ma asculte macar... Nici macar nu mi-a dat sansa sa ma apar va dati seama ce calomnie mare a putut auzi despre mine incat sa zica "STOP!"
Nu stiu sincer cum sa-l fac sa nu mai creada sau sa mai traiasca cu aceasta parere proasta si sa-l vad ca peste tot ma insulta si ma ia peste picior pentru ca se ghideaza dupa calomnie. In aceasta calomnie crede de 5 luni aproape.
Ce sa fac?

Este foarte interesant ca incepi mesajul cu un citat din Cicero; inseamna ce problema ta de viata a aparut de mai mult timp.inseamna ca te-a afectat atat incat ai vrut vezi cim explica un mare ganditor o anume situatie concreta de viata.Este adevarat ca se raspandesc repede calomniile fiindca natura umana este inclinata mai curand sa creada ceva rau despre ceilalti, decat ceva bun.Asta se intampla, in general, atunci cand ceilalti ne sunt indiferenti, cand nimic special nu ne leaga de ei; dar daca un bun amic, cum spui tu, deci care presupun ca te cunoaste bine, crede o calomnie, persista in aceasta credinta si nici macar nu vrea sa te asculte mi se pare ca ai inerpretat gresit relatia voastra ca fiind una de prietenie. Iar daca a ajuns si la insulta nici nu merita sa mai insisti in a-l face sa judece corect si nu dupa spusele altora.Nu inteleg care sunt sentimentele tale fata de acest neiertator "amic", dar trebuie sa stii ca atunci cand intr-o relatie unul acuza, altul incarca sa se apere, unul crede ca detine un adevar aflat prin intermediul unui tert si persevereaza in atitudinea de acuzator cu urechile deliberat inchise oricarui dialog, nu merita sa primeasca calificativul de valida.In locul tau, nici n-as fi asteptat cinci luni; de la primul semn ca vorbesc unui surd as fi incheiat relatia. Daca in iubire trebuie sa existe comunicare si incredere, cu atat nmai mult acestea ar trebui sa fie ingredientele unei relatii de amicitie.Asadar, nu te mai stradui sa-l faci sa te creada; dupa cate imi dau seama prietenul tau face parte din categoria celor posesivi si egoisti peste masura; nu din pretuire de tine si din iubire se comporta el asa, ci din cauza unui ego exacerbat.Si nu se va schimba, din pacate. Elibereaza-te din cercul vicios al explicatiei si neicrederii; nimic nu este mai important decat libertatea; spirituala, in cazul tau.Numai bine.

Daca era un ''bun amic'' isi dadea seama din prima ca tu nu esti asa, e o prietenie superficiala din partea lui, asa ca nu ai pierdut nimic, crede-ma

April. nu inteleg ce scop a avut prietenul lui (pe care-l cunosc si eu personal) sa arunce cu rahat. Gelozie? Oftica? Invidie? Mie cam asa imi suna... Invidiosii calomniaza, ofticatii...

Va dati seama ce "pericol" am devenit de prietenii lui au inceput sa ma calomnieze? daca eram o banala fiinta treceam ca fulgul prin viata lor... dar asa? cutremur...