Noi oamenii uram cand alti ne mint dar atunci de ce nu ne place adevarul?

Depinde ce adevăr. Adevărul ăla probabil refuzăm să îl vedem ca atare. Oricum adevărul e că majoritatea preferă să fie complimentați, pupați în fund deoarece vor să creadă că de fapt doar lucrurile frumoase care li se spun reprezintă adevărul. Desigur aici vorbesc de greșelile evidente care merită semnalate pe care unii nu vor să le observe.

Ne placeee, nee placeee, ne place, place, plllaaaaceeeeee.

Noi oamenii vrem sa traim in iluzii si sa credem ca iluzile acelea sunt adevaruri.Eu de exemplu sunt gras, dar asta nu inseamna ca a fi gras e ceva urat, nu e totuna daca cineva imi spune ca sunt gras ca un rege sau sunt gras ca un porc. Daca cineva ma minte ma supar pentru ca simt ca el ascunde o parere groaznica despre mine pe care mi-o ascunde, daca cineva imi spune adevarul depinde in ce mod imi spune adevarul si cum reactionez eu la adevar.

Sincer spunem că ne place, iar dacă am fi sinceri am vedea că ambele dor dar nu în egală măsură un adevăr te doare pe moment dar te face puternic și îți oferă încrederea celuilalt, pe când minciuna îți oferă satisfacție la început iar după te macină neîncrederea și nesiguranța în vorbele ce ți se spun astfel devii vulnerabil.

Mi-e îmi place adevărul, indiferent de cât de dureros ar fi. E mult mai urât când realizezi că ai fost mințit, chiar dacă când primeai acele minciuni erai fericit.