Nu credeti ca D-zeu e suparat pe noi de ia vietila altora? La 18-25 de ani tot mai multi tineri mor, din mai multe cazuri: accidente rutiere, boli, sinucidere sau un om sanatos care nu avea nimic si dupa 2-3 zile moare, oare de ce? Ce e cu D-zeu? De ce incearca sa ia vietile oamenilor? De ce? E totul ciudat. Azi a murit un biet la 21 de ani ca se simtea rau, a simtit senzatie in gat de parca l-o fi strans! Nu inteleg! Azi maine vezi la stiri care mor 12-30 pers, pamantul va fi gol si asa. Nu o sa mai fim pe pamantul asta. E ceva putred l mijloc.

Cand oamenii mor prima oara sufletul lor se duce in imprejurarile lui dumnezeu, el ii intreaba pe unii nu toti vrei sa ramai in rai sau sa te intorci inapoi pe pamant? (cu exceptia celor care nu merita sa fie in rai). Unii sant de parere ca nu mai au ce face pe pamant si prefera sa o duca bine in rai de aia mor atatia tineri in ziua de azi, daca mie in rai dumnezeu imi da o nevasta sa fiu fericit normal ca raman acolo pentru ca pe pamant nu mai sant fete serioase

Un posibil raspuns il gasesti aici: http://eustiu.com/......ly-graham/

Putreziciunea se numeste omul. Dumnezeu nu exista. Omul e de vina ca mor oamenii de tineri. Exemple parlamentarii criminali si industriile care le controleaza alimentatie, farmaceutica, petroliera etc. Inainte nu circulau zilnic cate masina circula in ziua de azi si oamenii fac cancer de la atata poluare provenita de la o gramada de lucruri de spitale nu mai zic. La noi e jale suntem singura tara cobai la sare iodata dar asta nu e singura chestie avem bagate la otravuri in mancare mai mult decat in oricare alta tara sunt cobai la o gramada de chestii si nimeni nu face nimic. Asa se va intampla si la altii cine vrea sa faca rau va reusi sa faca pentru ca guvernele sunt mana in mana cu ei si nu fac nimic bun decat rau

Eu am avut un coleg care a murit la 14 ani. Avea leucemie, dar nu a murit de leucemie, ci de malpraxis, căci după ce strânse zeci de mii de euro pentru operatie, medicii l-au atins intr-un loc greșit și după o săptămână a murit.
Dar boala l-a maturizat foarte tare.Nu l-am văzut niciodată să se plângă, era mereu foarte optimist. Atunci când ești bolnav de o boala extrema, altcumva vezi viața. Ai doua posibilități : fie plângi și te tanguiesti că vei muri, și nu te mai poți bucura, fie în ultimele tale zile te bucuri alaturi de cei apropiați, și devi mai apropiat de ei și de divinitate, și crezi că în curând vei merge la Dumnezeu, vei fi cu Creatorul tau in Rai.
Pentru un creștin, moartea nu este un sfârșit, este o eliberare. Doar prin moarte te poți uni desăvârșit cu Hristos. Așa spune și Sf. Pavel : " A muri pentru mine este un câștig, căci voi fi cu Hristos, dar mi-e de folos acum sa fiu alaturi de voi, pe pământ " (aproximativ cam așa era citatul).
Despre boala și relația cu Dumnezeu, ti-as sugera să citești, dacă vrei și ai timp, " Cancerul, dragostea mea", de Mioara Grigore. Cartea asta te pătrunde până la suflet, chiar daca ai fi cel mai impietrit suflet din lume, și ai foarte multe de învățat din ea.

Moartea este un motiv de întristare doar daca te prinde cu conștiința neîmpăcată, fie că nu ai făcut cutare și cutare în viața, fie ai făcut ceva ce nu trebuia să faci și nu ai reparat greșelile. De fapt, multi sfinti zic că iadul nu e un cazan in care te împing dracusorii cu furca, ci este o conștiința neîmpăcată. Arsenie Boca spunea că după moarte simțurile sufletului, adică trăirile sufletești, se accentuează de zeci de ori mai tare ca și pe pământ. Deci acea conștiința neîmpăcată va fi de sute de ori mai nefericită după moarte, și din cauza nefericirii respinge dragostea lui Dumnezeu și asta îi creează iadul, "viermele care nu moare " e conștiința care mustra neîncetat, "întunericul dinafară" e lipsa cunoașterii lui Dumnezeu, "focul care mistuie " e dragostea lui Dumnezeu revărsată asupra omului din iad, pe care el însă o percepe că ceva neplăcut ( e ca atunci când tu ești foarte antipatic cu cineva și acel cineva te iubește extrem de mult, își manifestă dragostea, te îmbrățișează, etc., Și tu te gândești:" nu mai termina odata?" ). Toate expresiile acestea sunt simboluri. Și dacă viața o trăim assa acolo, e petru că nu ne-am pregătit pentru ea aici, indiferent că aveam 90, 50, 20 sau 18 ani.
Și apropo, multi tineri mor în razboaie, care sunt provocate de oameni, cărora Dumnezeu le da liber arbitru. Uciderile vor fi oprite, dar la timpul lor.E o întreaga filozofie moartea, ce umple milioane de rânduri de scris.