Nu, nu e deloc frustrant. Imi stiu valoarea si stiu ce pot sa fac eu, care sunt limitele mele si ce pot altii.
Ideea e increderea in sine si sa stii cand critica e pe bune.
Și la ce ne ajută încrederea în sine, dacă noi știm că lucrăm, ne dăm silința în domeniul x și acolo există doar o hoașcă de borfași judecativi?
Și critica poate să vină doar de la coelgi/superiori, evident că pe aia o acceptăm și corectăm, deși dacă până la urmă vrem sau putem. Spre exemplu eu știu sigur că ador munca mea din învățământ, au început să-mi fie foarte dragi copiii și ceea ce fac cu ei la clasă, dar conform criticii superiorilor mei, știu că nu am aptitudini de conducere al unui grup, dar sincer nu dau 2 bani pe această judecată și știu și că ăsta e un minus în domeniul meu pentru mine, deoarece voi pierde niște elevi din mână astfel, însă nici aici nu dau 2 bani și mă concentrez doar pe elevii care chiar vor să învețe și din domeniu tot nu plec, chiar și dacă sunt dată afară cu lăncile deoarece m-a prins munca mea cu copiii și deci nu aș primi critică de la cei ce beneficiază de ajutorul meu / serviciul meu și nu au niciun drept să judece, în cazul meu părinții.
Deci, nu știu ce să spun domnule SuntSerios. Chiar nu știu.
Vă cred și nu prea vă cred.
Pe mine mă înfurie această judecată de prost gust.
Greșeala e la tine. Ai tocit de te-ai rupt, dar nu ai învățat să îți depășești frustrările.
Îmi place că mă descrieți pe mine. Chiar mi-ați făcut o descriere realistică about me. Deși sper că e doar ce ați observat din scrisul meu și nu ați paravăzut ceva. Tot stau cu teamă că nu știu exact cât de multe vedeți dv de fapt în sufletul nostru.
Dar știți că întrebarea în sine, nu era musai despre mine ci era la modul general. Ceea ce observ în societate, doar. Observ, nu paraobserv. Nu m-a înzestrat mama natură cu parasenzorial, însă ăsta era visul meu suprem, să am o super putere para/extrasenzorială. Dar nu am fost și eu dintre cei aleși de mama natură și de God.
Fenomenele para apar când viața este implicată la maximum.
Cine sunt astia? 1%? Majoritatea covirsitoare invata ca sa ajunga niste mediocri cu o ocupatie care sa le puna cit mai usor ceva pe masa, nimic mai mult.
Really?!
Asta credeți dv despre oamenii care chiar studiază?!
Sad!
Azi chiar m-ați întristat, domnule Gabi. Mai bine nu întrebam. )
Filosof rămâneam.
Pai te referi la astia care studiaza in Romania, nu? Sint foarte putini care studiaza aici si ajung super bazati in domeniul lor MULTUMITA STUDIILOR. Majoritatea o fac IN CIUDA lor. Am exemple cu duiumul. De exemplu dintre bursierii de la facultatea de info, cel putin trei sferturi au ajuns code monkeys. Pe pozitii de management/team leads/software architects au ajuns fix aia care luau 5-6 pe la examene si de multe ori nu ajungeau la cursuri sau seminarii ca aveau treburi serioase de facut. Sau alt caz, vara-mea. A facut ceva facultate de economie, a fost bursiera, a lucrat in horeca in Italia, s-a casatorit cu un italian, acum pe la 40 e ani a facut scoala de asistente medicale si e asistenta in Italia. La ce a fost buna facultatea? Exact, zero. Sau sef de promotie de la facultatea de economie, se duce la interviu si nu e in stare sa faca diferenta intre persoana fizica si persoana juridica. Sa mai zic ce cv-uri de analfabeti am primit eu cand am cautat sa angajez? Mai bine nu...
Geez!
Domnule Gabi, la dv a devenit emblemă vara dv )
Nu o mai criticați atât. Va sughița săraca femeie. Face și dumneaei ce poate. Ca oricare alt om. Nu uitați că aveți ceva comun. Sângele/neamul. Oricum ar fi neamul dv. Rămâne neamul dv.
Și și cu dv acum )
Eu zic că ok, da, informația și fără să o aplici în viață, e apă de ploaie, însă nici să nu ne îmbătăm cu apă rece, căci chiar totul se poate și fără informație.
Și eu oscilez între aceste două extreme, domnule Gabi, de-a lungul vieții. Uneori chiar mi-am spus că e în zadar să citesc, dacă nu și acționez.
Însă uitați spre exemplu pedagogia învățând-o am învățat și importanța învățatului, dacă are sens ce vreau să zic. Oricât am dori să avem un stat educat, o societate educată, nu se poate să guverneze doar o latură. Ci evident acțiunea este clar esențială (prin acțiune pură, s-a descoperit America, marile regiuni și oceane ale lumii, alte Planete și tot ce am descoperit astăzi, informația în sine, de altfel, care șade acolo în cărți, a fost pusă acolo tot prin acțiunea unor oameni de a o pune acolo, să dăinuie peste generații) însă pedagogia m-a învățat domnule Gabi, că nici acțiunea fără studiu, fără dorința/setea de cunoaștere, fără iubirea asta cu patos pentru cunoaștere, acțiunea simplă e groznică.
Și sincer, totul se vede în societatea noastră actuală și toate marile crime/omucideri/accidente grave în masă au un sâmbure de adevăr. Deoarece azi, totul este doar despre acțiune. O acțiune aproape mașinală, haotică, despotică, fără pic de cap și esență. Cum ar fi n firme apărute ca ciupercile după ploaie, fără autorizație, fără angajați dedicați și elevi care au ieșit de pe băncile școlii, fără acea sete de cunoaștere, de chiar dacă sunt de 6, ei trebuie să da, să ajungă mâine de 8, dar nu pentru festinul școlii și "mendria" școlii ci pentru esența vieții, esența dezvoltării, a cunoașterii personale și a creșterii.
Și din asta înțelegem tot. În ceea ce spun mai sus, se văd n tragedii. Colectiv, Ferma Dacilor sau cum naibi s-o fi numind acea pensiune, explozia de gaz, dar asta nu mai știu exact unde s-o întâmplat, căderea coșmeliei acelui cămin și uciderea acelor studenți/elevi ce-or fi fost și n cazurile de profesori pedofili și educatori duși cu pluta, azile de bătrâni horror și medici care mai nou operează fără diplomă (dar nevermind, ăștia măcar au oamenii pasiune pentru studiu și știind meserie, nu mai au ei nevoie de bani dați pe facultatea de medicină și practici și licențe și diplome) Cam astea așa ce au fost mai mediatizate și le-am păstrat în memorie. Dar sunt oricum multe alte cazuri ne publice, dar existente la ordinea zilei. )
Așa că, să știți că societatea asta de azi, e tot din vina noastră și a mentalității noastre. Și a dezechilibrului. Cun spuneam sunt de acord că studiul fără acțiune, fără aplicare ulterioară e 0 barat, dar și acțiunea fără fundament, fără cap, fără planuri, fără studiu, e sortită eșecului. România fiind boss la aceasta. Ori șmecheri care acționează fără fondament, ori un emerit în ale studiilor, dar repetent desăvârșit în ale muncii/acțiunii (aici din păcate, încadrându-mă și eu ) ). Și din păcate asta ne e Româncuța noastră. O mare dezechilibrată de șmecheri și repetenți. )
Am extrem de putin sange in comun cu ea. Si parintii mei sunt mai putin psihopati ca ai ei. Si nu, nu face mai nimic din ce ar putea.
Nu mă deranjează critica dacă este constructivă, căci atunci am ceva de învățat de la omul ăla și înseamnă că există zone pe care le pot îmbunătăți. Dacă e doar invidie și critică bazată pe ură atunci prefer să ignor.
Ador acest ignore de care tot amintește toți. Însă eu nu pot. Nu știu cum poate restul Planetei să o facă. Chiar nu pricep. Pentru mine ignorarea chiar nu eixstă în vocabularul meu. Nu știu de ce, dar parcă ador să trăiesc critica, furia, nebunia. ) Oare mai sunt oameni ca mine în acest Univers?!
Dar e bine de știu, cum văd ceilalți realitatea.
Deci nu o vedeți ca mine, asta e clar.
Sa ignori inseamna sa iti construiesti si o mica latura nesimtita, in timp, la care apelezi pentru binele tau, nu de dragul de a fi nesimtit just because you can.A nu se confunda cu nesimtitii cronici.
Daca tu adori, nu e aiurea sa te torturezi singura? Imi amintesti de o colega de facultate.La inceput am crezut ca este doar ghinionista dar apoi m-am prins ca alta e treaba.
anonim_4396 întreabă: