Nu scriu asta pentru atenție dar câteodată imi doresc sa nu mai traiesc,sunt inutil, n-am găsit nimic la care sa mă pricep(ma simt inutil), prieteni nu prea am.La liceu in pauze mulți ies pe afară si restul se joacă sau vorbesc între ei, doar eu stau în bancă si nu am cu cine vorbi, câteodată și plâng din cauza asta când sunt singur...Sunt foarte timid si tăcut si din cauza asta nici n-am putut să-i spun fetei pe care o plac ce simt si acum place pe altcineva, mi-am și pierdut speranța ca imi voi găsi vreodată sufletul pereche...Nu-s bogat,sunt foarte timid,nu beau,nu fumez,n-am fost niciodată la club/discotecă si nici nu vreau sa merg, rar sunt fericit(de cele mai multe ori doar ma prefac fericit chiar daca nu sunt), chiar nu-mi văd scopul.
Mulțumesc daca ai citit până aici si scuze daca am scris mult dar am vrut sa ma eliberez puțin de stres si un sfat m-ar ajuta mult.

Mai multa lume decat ai crede, este in "situatia" asta, deci nu dispera (inca).

Nu iti gasesti scopul? Si... ai fi vrut sa il gasesti de acum? Cati crezi ca au gasit scopul la varsta ta? Si ce inseamna acel scop? Ca vor sa devina pompieri si sa faca asta toata viata? Asta este un scop? Sau chiar ar trebui sa existe unul?

Daca chiar vrei sa conturezi aceasta forma de motivatie, atunci poti sa zici ca ai vrea sa traiesti fericit si atat, indiferent de ce s-ar intampla, fara sa te agati de celelalte principii, indiferent ca iti gasesti o profesie anume, pe care o schimbi, sau faci ceva nou dupa, sau mergi intr-un loc nou sau desenezi ceva.
Indiferent ce o fi, asta face parte din viata, ar trebui sa te bucure (:

Pe langa, sugerezi ca ai vrea o prietena si nu s-a intamplat lucrul asta pana acum?
Crezi ca daca ii ziceai fetei respective ce simteai, se schimba ceva? Nu exista garantia ca o sa te si placa, mai ales daca este indragostita de altcineva.

In liceu, exista un numar predominant de persoane care trec prin ce treci tu, mai ales acum dupa pandemie.



Da, uneori este tare aiurea sa traiesti, si inteleg ca nu vrei sa o mai faci uneori, se mai intampla. Nu iti zic sa nu o mai faci. Viata poate este si urata, deci... oricand vrei poti sa ii pui capat, oricine poate.
Dar daca poti sa faci asta oricand, nu trebuie sa te grabesti, nu?
Pana atunci, ai tot timpul sa incerci si sa faci lucruri diverse.

Iar atunci cand o sa te simti liber, chiar independent, fara sa fii constrans de ceva anume care sa te streseze, cand o sa te simti bine in largul si in pielea ta, cand o sa te simti fericit, o sa vina si alte lucruri fericite in viata ta, iti garantez 100%.
Simte-te bine, pentru ca atunci cand o sa vina si celelalte lucruri, sa fii pregatit.

Si din nou, au fost si sunt mii de persoane asa, cunosc si eu cateva, chiar si mie imi era greu prin liceu. Dar iti garantez ca dupa ce timpul mai trece, totul o sa devina mai clar si mai frumos. Mai ales cand o sa schimbi mediul stiut de tine si o sa incepi ceva nou.
Si altfel spus, daca au fost atatea persoane in aceasta situatie si au "scapat" (poate chiar mai rau), tu de ce nu ai face-o?


Bafta si seara faina sa ai! ^_^