Nu stiu ce sa fac! Am doar 14 ani si am nevoie de liniste, de putin calm. Dar, mi-e frica sa spun asta, deoarece 4 ani am fost singura la scoala si nu vreau asta din nou. Vreau liniste, dar nu singuratate, nu ma pot explica. Nu ma pot intelege. Acasa nu am liniste, sunt obligata intr-un fel sa fac ce nu imi place. Trebuie sa invat pentru teste, olimpiezi, am invatat mereu si am fost prima din clasa, dar simt nevoia de o pauza. Nu mai pot. Sunt mereu stresata. Niciodata nu fac ce imi doresc. Mereu sunt nervoasa si imi vine sa urlu. Totusi, nu stiu ce vreau, nu ma cunosc. Vreau liniste, dar nu vreau... Cand ma simt bine, ceva trebuie sa strice totul. Nu spun nimanui ce imi place. Mi-e frica sa nu imi spuna cineva ca ce imi place e vulgar sau ca e anormal.
Oricum, suport sa fac ce nu imi place, pentru ca imi iubesc familia si nu vreau sa li se intample nimic sau sa ii supar ca vreau liniste. Nu vreau sa creada ca nu ii iubesc. As vrea uneori sa vorbesc cu un psiholog, dar mi-e frica sa nu le spuna lor ce simt. Sora mea mai mica vrea mereu sa ma joc cu ea, dar eu vreau sa citesc o carte. Uneori aleg ce vrea ea ca sa nu o supar.
Nu mai stiu ce sa fac. Nu ma pot bucura, desi incerc cat pot. Nu stiu cine sunt...
AJUTATI-MA, VA ROOOG!
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Te inteleg foarte bine pentru ca la varsta ta se produc anumite modificari de comportament. Ai vrea sa fii mai libera, sa faci ceea ce iti place, sa cunosti oameni si sa te delectezi in multe moduri, sa iesi din cotidian si sa nu mai para ca esti tinuta ca '' intr-o colivie''. Tot ceea ce povestesti tu draga mea este trecator, ai sa vezi ca tot ceea ce faci te va ajuta la un momentdat, pentru ca prin olimpiade si prin faptul ca esti pe primul loc in clasa dovedesti ca esti o fata desteapta si ambitioasa care nu se lasa usor. Esti inca mica, bucura-te de orice chestie pentru ca timpul nu sta pe loc. Dar, daca esti mica, asta nu inseamna ca nu poti sa vorbesti. Faza cu scoala este deosebit de relevanta, insa daca simti uneori ca nu mai rezisti, ia o pauza. Nu trebuie sa te suprasoliciti, parintii tai sigur inteleg incarcatura ta, iar cat despre faza cu joaca... gandeste-te ca unii sunt singuri si nu au frati si si-ar dori sa se joace cu ei 
Nu trebuie mereu sa faci asta daca nu doresti. Copiii se supara pe moment, dar le trece Nu esti intr-un stadiu de depresie sau ceva... Pur si simplu ai nevoie doar sa te relaxezi putin. Zambeste si nu mai fi suparata!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
