Nu stiu, daca mai e cineva on la ora asta, dar voi posta oricum.
pfffffff...
Mi-am pierdut tot "cheful" de viata! M-am saturat de viata asta tampita!
Sunt "lipsit de viata", sunt lipsit de dorinta de a ma mai ridica din pat!
De exemplu azi: Prietenii mei au iesit azi afara, iar in mod normal mie imi place sa ies afara (sa ies din casa, sa ma plimb etc.), dar azi nu am vrut decat sa zac.
Ma simt lipsit de...pana si de cheful de a scrie, de a citit sau de a vorbi. (asta e grav)
M-am saturat! "Imi bag picioarele" in ea de viata!
Ordonare:
După relevanţă
E, toţi mai avem zile proaste, în care ne simţim ca nişte plante şi nu avem chef de nimic.
Culcă-te (în somn ne refacem atât fizic, cât şi psihic, în special psihic), recapată-ţi energiile şi într-o zi, două te vei simţi ca nou.
Răspunde
Multumesc, pentru sfat!
Ma simt asa de ceva (cateva zile...mai multe zile) vreme.
Somnul nu ma ajuta, nimic nu ma mai ajuta.
Răspunde În acest caz, ce zici de un psiholog? Măcar o şedinţă, două, să vezi dacă are vreun efect.
M-am gandit si eu la posibilitatea de a merge la un psiholog.
De cele mai multe ori, starile si gandurile "sumbre" (in general tristetea, faptul ca nu imi mai pasa de viata si de moarte) dispar singure (dupa o perioada).
Toata faza, e ca eu trebuie sa ma ocup cu ceva, dar acum am ajuns sa nu am suficenta forta/dorinta sa ies din starea in care sunt.
Ai vreo trei opţiuni:
- să te îndrăgosteşti (te va ţine în priză 24/7);
- să-ţi faci un prieten imaginar (dar te văd mult prea realist pentru aşa ceva);
- să mergi la psiholog (şi să speri să fie unul bun).
Hmmm
Legat de cele 3 optiuni:
-eu nu prea sunt genul, care se indragosteste
-sunt un visator (stiu ca nu am demonstrat asta), dar nu ma vad vorbind cu ceva ce nu vad (aici ai dreptate)
-cred ca asta ar fi o solutie
Ma simt mai bine, am iesit din starea depresiva in care eram.
Multumesc, pentru timpul acordat!
Cu drag. Mă bucur că ţi-e mai bine.
O zi frumoasă în continuare.
Empatia cu altcineva? Incarcatura asta nu iti prinde bine. Mai sunt si alti oameni care au de transmis ceva. Optimist. Si sopranele.
Sunt un adolescent (am 17 ani) si am tendinta de a purta masti. (de a juca diverse roluri)
Preferata mea e cea de clovn. (am observat ca e cea mai cautata)
Indiferent cat sunt de suparat/trist pot afisa un zambet "handicapat" si sa fac niste glume stupide si deplasate. Problema, e ca am ajuns sa nu mai pot purta masti. Am momente cand sunt asa trist, incat nici masca mea cea mai folosita (cea de clovn) nu o pot afisa.
Am inceput sa ma cert cu toata lumea, parinti, rude, prieteni, oameni pe care ii cunosc...de multe ori fara motiv
M-am gandit sa merg la psiholog, dar nu cred ca vreau sa o fac...
Ce e cel mai ciudat, indiferent de starea mea de spirit si de masca pe care o port, am tendinta de a arata afectiune persoanelor care mi se par ca au nevoie (persoane pe care le cunosc, daca mi se pare ca un prieten e trist, nu ma pot abtine sa nu incerc sa-l inveselesc).
Nu stiu, de ce o sa scriu ce urmeaza sa scriu, dar o sa scriu.
Nu port zeci de masti, port doar 1-3-5 (nu le inumar). Nu le stiu numele si doar pe cea de clovn o stiu bine. Ma descurt si cu altele, dar cred ca cu asta m-am obisnuit.
Recunosc, imi place sa fiu in centrul atentiei, imi place sa ma simt dorit si important, imi place sa stiu ca oamenii ma plac...
Nu stiu de ce sunt asa. Copilaria mea a fost "perfecta", am avut si am niste parinti pe care nu ii merit (sunt constient ca ei ar merita un copil mai bun).
Nu inteleg de ce imi place sa ma placa toata lumea. Faza amuzanta, e ca nu vreau mereu sa ma placa toata lumea, ci doar cand sunt trist/suparat. Cand am o stare de spirit "buna" sunt un om la fel ca toti ceilalti, nu vreau sa fiu in centrul atentie.
Stiu ca probabil iti par a fi un ciudat sau un om care nu stie ce vrea si probabil te intrebi de ce am scris ce am scris.
Ei bine...senzatia ta m-a facut sa ma gandesc ca iti pot spune. (desi stiu ca nu e bine sa fiu asa deschis pe un site public cu persoane pe care nu le cunosc)
Ca o ultima idee: Fiecare poarta o masaca sau mai multe, singura diferenta importanta, e cat de mult de identifici cu masca pe care o porti.
Astept un com.
Nu pot accepta ca ai 17 ani. Nu pot crede. Daca nu pot crede ceva din ce afirma o persoana, ma blochez. Tu nu? Sa incerc sa ignor.
Masti? Roluri?
Pauza!
Ceva nu merge!
Mai incerc! Indiferent de rol si scenariu, tema e aceeasi:razboiul, conflictul, pe fata s-au ascuns sub masca, deghizat in rol.
Eu nu ma blochez. (referitor la momentul in care nu crezi o afirmatie)
De ce, nu vrei sa accepti ca am 17 ani?
Ce te face sa nu accepti?
Nu sunt un om al conflictului, sunt un om pasnic si linistit. Asta e una din probleme, asta e unui din motivele, pentru care eu port masti.
E adevarat, am inceput sa ma cert cu toata lumea, insa nu o fac din placere, nu imi place sa ma cert cu altii, dar ma simt trist si vreau sa stau linistit, fara sa fiu intrebat ce am patit.
Am spus mai sus, ca unul din motivele, pentru care port masi e faptul ca sunt un om pasnic si de multe ori linistit. Aici ar trebui sa mentionez ca eu am tendinta de a-i ajuta pe cei care s-au purtat urat cu mine sau care m-au ranit. Din cauza asta am fost "luat de fraier" si m-am cam saturat...
Ciudat sentiment. Am senzatia ca joci un rol dublu. Al cuiva adolescent/a imitat/a si a tatalui bun, doi in unul, la oferta. Nu stiu de ce imi vine ideea asta.
Probabil treci printr'o perioadă mai grea. Toţi avem astfel de perioade, unii mai dese şi lungi ca alţii... Însă trebuie să te autostimulezi într'un fel, dacă laşi aceste stări să te doboare, poţi ajunge rău. Ţi'aş recomanda muzica, ajută de cele mai multe ori. Ascultă ceva ce îţi place, ceva ce te binedispune (rezervându'ţi puţin din timp pentru a te închide în tine, şi a afla ce îţi cauzează starea) şi, eventual, încearcă să vorbeşti cu un prieten apropiat despre problemele tale, nu prea ştiu ce să zic...
Multumesc!
Am tendinta sa ascult melodii mai triste cand am astfel de stari.
Stiu ce anume imi cauzeaza starea si nu ma prea ajutat sa vorbesc cu cineva... (nu ma face sa ma simt mai bine)
Nu ai pentru ce. Şi nu eşti singurul, însă cele cu un mesaj puternic te scot din starea aceasta. Ceva cât mai ritmat, care să se împletească printre gândurile tale şi să'ţi dea puterea să continui. Dacă nu te ajută să vorbeşti cu cineva, înseamnă că tu singur trebuie să găseşti forţa aceea care să te facă să'ţi revii. Te'aş ajuta cu ceva sfaturi, însă nu prea le am la mine în momentul de faţă...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
