Nu stiu fratilor... Ma simt tot mai mult pe margine de prapastie. Simt ca nu mai pot, simt ca nu mai am putere sa ma zbat cu oamenii rai care ne inconjoara, simt ca tot ce am mai de pret se pierde, simt ca merg la infinit, iar ce vreau sa realizez parca merge tot pe dos, totul se pierde,totul se distruge, numai oameni falsi in jur, prieteni falsi, frati care au fugit de greutati si parca nu ne cunoastem, rude care isi vad linistiti de viata lor si parca nu exist, tata care a dat coltul de la atata bautura... A, ca o am doar pe mama! Da,recunosc ca doar mama mi-a mai ramas pe lume si caruia ii pasa de mine. Si mie de ea
Dar simt ca nu e de ajuns. Vreau si eu sa fiu uniti cu ai mei, sa nu fi existat niciodata certuri si neintegeri in familie, sa fi avut si eu un tata care sa nu bea atata, sa nu fi existat atata violenta, divort, tiganii si bunici care sa isi bage nasul in familie...
A, daaa si vreau si eu bunici adevarati care sa imi ofere asa cum ofera bunicul unui nepot, nu atunci cand mergeam in vizita eram gonit pentru ca nu aveam loc de fratii mei mai mari care aveau prioritate. De ce trebuie sa fiu eu oaia neagra? De ce totul pierd in jurul meu? Mereu ma intreb "oare de ce mai traiesc? " Traiesc intr-o lume falsa, plina de oameni falsi si numai ma amagesc ca va fi bine. Fac planul ca tiganul ca "oau, ce voi face" cand acestea nu se vor intampla niciodata. Traiesc numai intr-o fantezie.
La mine fericirea dureaza numai pe moment. Am 25 ani, dar pot sa va numar pe degetele de la o mana de cate ori eu si familia ne-am unit de sarbatori. Si asta cu critici si jigniri din partea lor...
Relatii cu fete numai o perioada, nimic stabil iar cand gasesc ceva de doamne ajuta ba e taticul fetei care nu e de acord,ori tipa sade pe continente indepartate. Si ce pana mea e cu atatia oameni rai? Ce dracu ajuta atata rautate? Va zic ca nu mai pot... Simt ca o iau razna... Ori sunt nebun? Nu stiu, poate ar trebui sa merg la un control sau un psiholog... Si la ce dracu ma ajuta psihologii cand unii sunt mai nebuni decat pacientii? Simt nevoia sa vorbesc cu cineva, imi vine sa TIP, SA URLU SA ZBIER
. Dar cu cine sa vorbesc? Cu prietenii falsi care azi iti rade si maine te pupa in fund? Uite asta ma termina. Am ajuns sa ne mancam intre noi. Suntem precum animalele. Mai rau. Pana si popa discuta ce vorbesti cu el. Cunosc caz.
Unde e fericirea mea? A coborat cu o statie inainte? Va zic direct ca am o viata de CACAT. Imi vine sa ma duc dracului cu totul... Dar ma gandesc la singura persoana draga ramasa pe lume : MAMA.
In rest numai falsi. FALSI. FALSI
FALSI. OAMENI FALSI. Daca tu crezi ca esti diferit, atunci vino si arata-mi ca nu esti un fals.
Ordonare:
După relevanţă
E pacat ca nu ne putem baga *** in ea de viata, dar cat ne tine Dumnezeu traim si gata
Răspunde
Ai deplina drepatate in tot ce ai spus.
Dar mai ramane de fixat un anume lucru, un paradox al vietii:
"The Pursuit of Happiness Makes You Unhappy." aceasta e problema cu fericirea, fericirea vine ca un bonus, nu ca un merit, si nu o poti cauta, pentru ca nu o vei gasi.
In rest asta e adevarul, traim intr-o lumea rea.
"De ce e asa nedrapta viata, toti ne-am nascut egali?"
https://youtu.be/p8PgvWXCgDU
Cum spune si citatul "Viaţa este luptă necurmată: unii sunt fericiţi mai devreme, alţii mai târziu, iar alţii niciodată.".
Răspunde
Abia ai inceput sa cunosti viata si oamenii, asta e doar incalzirea. Nu avea asteptari de la nimeni ca te umpli de deceptii. Majoritatea din jur te dezamagesc pana la adanci batraneti iar cand mori nu regreti pentru ca nu pierzi nimic. In plus nici un bine facut nu ramane neplatit.
Viața nu e ca în dulcegăriile americane să fie numai fericire, întâlniri cu familia în fiecare zi sau alte minuni. Ori te obișnuiești cu realitatea (singur sau cu ajutor) și-ți scazi standardele dacă suferi din lipsă de afecțiune, ori stai și te lamentezi permanent că nu-i cum vrei.
Se numeste depresie adolescentina... De obicei e aiurea sa treci de la lumea aia a copiilor, fara griji la lumea rea si urata in care traim, cu timpul va disparea toata singuratatea si tristetea asta, dar eu stiu cel mai bine cat de coplesitoare sunt lucrurile de genul, incearca sa iti ocupi timpul..muzica, jocuri, seriale, poate intalnesti oameni ok, deci incearca si sa socializezi, dar asteapta-te sa fi dezamagit, pentru ca mai bine decat sa pui sperante, mai bine esti surprins placut dupa...
Inseamna ca abia acum a vazut cum e lumea cu adevarat
Am vazut de mult cat de rea este lumea. Dar parca nu mai pot face fata. Mereu incerc sa ii infrunt, dar parca nu mai pot. Numai oameni rai si cand ii auzi ca mai merg si la biserici. M-am saturat de oamenii falsi si fatarnici.
Stiu ce zici, dar tu ar trebui sa te gandesti la tine, sa fi mai egoist: tu te ridici, iar totul scade in spatele tau, doar asa poti face fata. Eu zic ca toate astea au aparut in ruma unei depresii, incearca niste consiliere sau un psiholog, nu ai idee cat de mult pot ajuta.Am fost la consiliere, doar la intalniri de grup... ma simteam mult mai putin diferita in momentele alea.
Nu crezi ca mama ta ti-a oferit prea multe sau ti-a oferit o afectiune bolnavicioasa si lipicioasa, iar tu nu poti acum sa te incadrezi sa te desprinzi de fantezii? Nu stiu eu, iti raspunzi tu la asta, te cunosti.
Stii ce e nasol, ca multi tanjesc dupa afectiune, si li se pare ca unii primesc prea mult, se simt nefericiti chiar daca se fac eforturi ca toata lumea sa primeasca ceva egal.Dar de multe ori nu vedem asta.
Mergi la un psiholog daca crezi ca esti pe ultima suta de metri.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
