Numai eu am avut experiențe groaznice cu psihiatrii? Parca nu mai exista unul cu empatie și răbdare, toți te repezesc și te insulta.

Nu esti singura. Odata aveam draci si psihiatra mi-a spus sa-i dau o palma daca am curaj. Normal ca nu i-am dat. Altă dată m-a facut sa plang fiindca țipa la mine (nu mai tin minte de ce si ce mi-a spus).
Am auzit de la un copil ca o psihiatra i-a injurat mama, mai demult.

Pentru ca sunt prea uzati, au o uzura profesionala si o lipsa de implicare afectiva cu pacientul (n-ar avea cum, isi conserva si ei sanatatea lor psihica). Si multi prezuma chestii generaliste despre pacienti, ii baga in aceeasi oala cu altii sau in diverse categorii, cu care, de altfel, nu se poate discuta cu rabdare.
Altii sunt efectiv paraleli cu substratul meseriei lor, nu sunt decat niste automate de prescris pastile, au un algoritm intern, un script si doar pe seama aluia stiu sa functioneze. Nu se mai documenteaza, nu incearca sa fie la zi, nu incearca sa gandeasca out-of-the-box, sunt autosuficienti cu ceea ce stiu si ce au si-atat.
Oricum, psihiatria e departe de a fi o stiinta exacta, e mai mult trial and error, guessing. Cele mai multe din mecanismele medicamentelor nici nu se cunosc. La fel si despre cauzele bolilor, patologiilor. E o meserie care lucreaza cu un "black box", anume mintea omului si implica multe presupuneri si lucrul cu ipoteze, nu cu certitudini.
Mult mai bine se descura psihoterapeutii dar conditia esentiala pentru reusita e un psihic stabilizat, adica persoana sa-si urmeze un tratament (in speranta ca e cel potrivit) si sa nu fie tulbure.
Ce poti sa faci este sa-l abordezi si tu pe tema asta, sa-i spui ca-l intelegi ca are mult de munca, ca e aglomerat si sa-l rogi sa nu te includa la gramada, sa vada specificul din tine, particularitatile.

La ei sa vina banul si totul e ok. Da-le mită sa vezi ce frumos te trateaza dupa

Si in plus se plateste bine, cei mai multi se fac psihiatrii pentru salariu nu pentru pacient