O chestie interesantă.
Să zicem că un individ se împrumută periodic de bani la o cunoștință.
Împrumută sume de genul 100, 200, maxim 300 de lei. Această cunoștință are un salariu bun, deci poate împrumuta sume de genul.
Împrumuturile se fac câțiva ani de zile, individul mai întârzie uneori cu plata datoriilor, dar le plătește până la ultimul bănuț.
Tot individul cu pricina schimbă câteva locuri de muncă, nepersistând decât câteva luni ca și angajat.
Cunoștința care îl împrumută, stă de vorbă cu o persoană care îl cunoaște pe individ. Această persoană îi spune despre el că nu muncește, că nu e perseverent, că e delăsător, etc.
Când individul cu pricina mai cere bani cunoștinței înstărite, aceasta refuză să-i mai dea, chiar și sume mai mici, invocând diverse pretexte.
Întrebare: de ce s-a lăsat influențată cunoștința individului de către acea persoană, fără să țină cont de faptul că el întotdeauna a fost bun platnic?
Ce alte motive ar mai avea să refuze al mai împrumuta?
Chiar dacă nu a fost statornic la job-urile unde a fost, banii i-a înapoiat cunoștinței. De ce nu a ținut ea cont de asta?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nu e bine sa încurajezi pe cineva sa trăiască din împrumuturi.
Exista perioade de iarna, perioada grele financiar și poți sa înțelegi când faci anumit împrumuturi.Dar când cineva si-a creat un obicei din asta e aiurea.
De ce au crezut oameni aia zvonurile despre el? Pentru ca este foarte posibil sa fie asa având în vedere ca el nu are niciodată bani, dar mereu are nevoi.
Răspunde
De obicei dacă vrei să ajuți pe cineva și vrei să-i faci un bine, nu-l judeci.
Dacă ești genul de om care nu se poate abține să-l judece, mai bine nu-l mai ajuți. Îl lași în pace. E mai corect așa.
Pentru că niciodată nu vei cunoaște absolut toate detaliile, ca să fi tu în măsură să apreciezi corect situația unui om.
Simplu, I-a venit omului mintea la cap. Cetățeanul în cauza i-a făcut de fapt un mare serviciu ca i-a spus, și i-a deschis ochii. A realizat ca nu are nici o obligație sa suporte de fiecare data nevoile financiare ale milogului. deși nu-i facea nici o placere să-l vadă la ușa lui, de fiecare data. Nu-s baliverne, eu sunt omul cu pricina, nu milogul parazit, celalalt.
Cheers
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
