O faimoasă actriță franceză ne-a spus că "E mai bine să nu fii fidel, decât să fii fidel dacă nu ți-o dorești" 
1. Cum vi se pare ideea? 2. Despre ce actriță e vorba?
Răspunde
În democrație avem libertate de exprimare; ce vrem spunem, ce nu vrem nu spunem. 
Deci poți.
Chiar mă gândeam să șterg întrebarea, că nu știe nimeni răspunsul, cu toate gulălurile și cu toate wikipediile. Chiar aș fi curios tu cum ai găsit-o pe Brigitte. Și dacă ai văzut-o în vreun film.
Răspunde
Vive la démocratie, alors!
Sincer, nu am vazut niciodata un film complet cu ea.Doar crampeie din: "Les femmes" si "La parisienne", deoarece mama mea nu numai ca o considera o femeie extrem de frumoasa, dar este si o persoana care apreciaza in mod deosebit cinematografia acelei perioade.Personal, nu am gusturi atat de rafinate.
Sa stii ca nu totul se rezuma la Google si Wikipedia.Eu (ca multi altii din aceeasi categorie de varsta, presupun), sunt prinsa intre doua generatii si tind sa folosesc motoarele de cautare cu o anumita masura; nu neaparat impusa, dar cred ca este ceva natural c primul meu gand sa nu fie: "Google!". Desigur, exista informatii foarte utile si interesante pe internet, dar cultura generala si alte fleacuri asemenea se dobandesc pe parcurs si raman stocate in propria "memorie interna", fie ca sursa acelor cunostinte este internetul, fie ca nu.
Stai, că nu scapi așa ușor. Ai intrat în horă, trebuie să joci 
De ce n-ai vrut să comentezi la prima întrebare? Nu zic să comentezi, ci doar motivul ne-comentării. Și ăsta, bineînțeles, numai dacă vrei.
In ultima perioada (pentru ca ne mai maturizam si noi ), am incercat sa evit dezbaterea subiectelor controversate.Asta deoarece in cazul anumitor teme pot fi destul de radicala si incerc sa schimb anumite lucruri la mine, sau macar sa le slefuiesc.In plus, am invatat ca atunci cand ceea ce am de zis nu aduce niciun beneficiu, ar fi mai bine sa tac, in special in cazul subiectelor sensibile.Desigur, inca nu reusesc sa ma stapanesc 100%, dar macar incerc.
Fidelitatea este un subiect in care nu pot vedea nuante de gri, ci doar de alb si negru si incerc sa ma debarasez de opiniile mele radicale si duse la extrem, cel putin in ceea ce priveste expunerea lor.
Daca imi permiti, pentru ca tu ai fost initiatorul intrebarii, ce raspunsuri ti-ar fi placut sa primesti la intrebarea 1? Sau care ar fi fost raspunsurile similare gandirii tale?
Și eu sunt cam radical. De asta m-am cam luat în gură cu cei care susțin relativitatea în toate domeniile, inclusiv cel al moralei. Nu domnule, ori ești moral, ori nu ești! Ce e aia morală relativă? Cum zic unii, ce-i moral pentru unul poate fi imoral pentru altul. Nu, nu merge așa. Ori, ori. Relativitatea asta o susțin cei care au lăsat garda jos, care și-au dat seama că nu sunt în stare să-și mențină o moralitate cât de cât rezonabilă, și atunci au căutat căi de a se auto-justifica. Și nu s-au mulțumit numai cu atât, ci s-au gândit că de ce să nu moară și capra vecinului, adică să-și propage ideile așa încât să nu fie doar ei care trăiesc în promiscuitate, ci să mai fie și alții, dacă se poate chiar toți.
Și ca să răspund la întrebare, aș zice că nu sunt dispus să ascult sfaturi venite de la o desfrânată. Am și eu păcatele mele. Dar nu le justific. Nu zic că merge. Nu. Regret că le-am făcut și mă lupt cu mine însumi să nu le repet.
Tot respectul pentru principiile tale.
In schimb, conform standardelor sociale, eu nu sunt cea mai morala persoana.De fapt, as fi considerata lucrarea Diavolului pe Pamant, de catre multi De la meseria mea, pana la viata personala...Dar fix aici intervine problema mea cu moralitatea standardizata: nu prea imi pasa de ceea ce cred altii si nici nu ma raportez la principiile altora.
Nu cred ca exista adevaruri absolute, ci ca adevarurile sunt intotdeauna relative, independent de perspectiva din care privesti.
Eu ma ghidez mai mult pe ideea ca oricine este liber sa faca orice considera ca este mai bine pentru sine si pentru cei iubiti, cat timp nu face rau altora.
Totusi, oricat de relative ar fi lucrurile, natura mea umana invinge si am si ideologii radicale.In mod categoric, temele, dar si principiile mele referitoare la temele respective, sunt cat se poate de subiective, deci nu cred ca ar putea fi incluse intr-un model de morala sociala.
Daca imi permiti, am vazut ca ai adresat o intrebare referitoare la constiinta.
As vrea sa raspund (daca preferi, pot raspunde si acolo, dar nu am vrut sa apar peste tot, ca o obsedata ).
Constiinta nu exista.Ca specie, biologic vorbind, nu am fi putut evolua astfel.Constiinta este un concept creat in mod artificial.In mod natural, datorita acesteia, am reusit sa evoluam social la nivelul de astazi, dar din cauza ei, liderii pe care ii mentionai si nu numai, reusesc sa controleze anumite aspecte ale omenirii.Asta nu este doar un lucru rau, are si anumite parti pozitive, dar aceasta este opinia mea.Desigur, este o opinie bazata pe bazele biologiei.Probabil ca din punct de vedere filosofic, sau religios, lucrurile stau altfel, deci din nou, vorbim de relativitate 
Sunt constienta ca nu este un concept cu care esti de acord si nu incerc sa te conving de nimic, doar iti explic viziunea mea.
"Nu domnule, ori ești moral, ori nu ești! Ce e aia morală relativă?"
Atâta timp cât moralitatea nu are o definiție matematica, a fi moral nu e o chestiune de 1 sau 0. Ca un întrerupător. 1, ești moral/ 0, nu ești moral.
Ce înseamnă să fii fidel? Să nu te culci cu alta persoană? Să nu săruți alta persoană? Să nu flirtezi cu alta persoană? Sa nu vorbești cu alta persoană? Să nu te uiți la o alta persoană? Să nu te gândești la alta persoană?
Unde e linia? Cine o trasează? Răspunsul e: tu, pentru tine, după criterii care țin de societate, vremuri, personalitate, educație, empatie și un milion de alte chestii. Toate, prin definiție, specifice și unice ție. Atât individual cât și toate împreună, ca efect cumulativ. Și atunci cum poți spune că moralitatea e o noțiune absolută?
Omul ca ființă operează între toate nuanțele de gri. Niciodată perfect alb, niciodată perfect negru. Cu cât crezi mai tare și cu mai mult fanatism în alb și negru, cu atât mai periculos ca și individ ești. Just my 2 cents.
"Cu cât crezi mai tare... cu atât mai periculos ca și individ ești"
Eu, individ periculos
Și eu...respect pentru principiile tale.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde-
anonim_4396 întreabă:
5 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
