O femeie ramane insarcinata, dar decide ca ea nu vrea un copil in viata ei. Se gandeste ce sa faca. Sa astepte pana se naste fatul si sa il daruiasca spre adoptie unei familii care isi doreste foarte mult unul, ori sa faca avort. Ce ati spune voi? Dar daca ati ajunge in locul ei?

Să îl dea spre adopţie.

Să il dea spre adoptie, desigur.

Eu l-as naste si l-as tine, indiferent de ceea ce doresc si ce nu, abia astept sa fiu tata si am un gand de-a dreptul inradacinat in mintea mea, sa am 4 copii. (Eu sunt mascul de 19 ani, dar asta as face in locul ei) Dar alegand doar din ceea ce imi dai, aleg adoptia.

Avort.
Daca cineva vrea sa adopte un plod, sunt cu miile la centrele de adoptii. Romanul nu creste plodul care nu i-a iesit din organul genital, ca el considera ca familia poate fi formata doar din rude de sange. Cine sustine ca e mai bine sa-l dea spre adoptie e un imbecil care prefera sa creada doctrina ceausista si cretin-ortodoxa in loc sa se uite la cat de suprasolicitate sunt centrele de adoptie, datorita imbecililor care sustin mentalitatea respectiva cand fac sex neprotejat si se trezesc cu o secretie vaginala nedorita. Natie de imbecili ce isi merita soarta, toate cele bune, folositi-va creierul inainte sa faceti sex, nu numai gonadele.

Se spune că avortul este un păcat, poate chiar este... dar eu una nu țin cont de religie. Dacă ea alege adopția aceasta poate avea şi anumite urmări.
Femeia ar trebui să se gândească puțin la acel copil, la acel suflet nevinovat care, dacă îl va naşte şi îl va da spre adopție, va trăi în minciună atâta timp. Poate, la o anumită vârstă, părinți adoptivi îi vor spune copilului adevărul (sau va afla singur) şi el va dori să îşi privească în ochii mama care nu l-a vrut în viața ei, sună cam dureros. Inevitabilul se poate întâmpla, trecutul o poate urmări pe acea femeie... şi s-ar putea s-o doară alegerea făcută. În cel mai rău caz, copilul ar putea rămâne într-un orfelinat deoarece nu i se găsesc părinți adoptivi. Sunt sute, poate chiar mii de copii care trăiesc acolo pentru că nimeni nu îi adoptă. Acelor copii nu le este deloc uşor, sunt mai mult chinuiți. Şi pentru ca mi-ai dat 2 variante, de aceea, aş prefera avortul. Dacă ea, chiar nu şi-l doreşte, este mai bine să facă avort. Decât să-i ofere o viață în plasament, o viață chinuită, să nu ai mamă, să nu ai tată, mai bine să nu-l aducă pe lume.
Personal, dacă as fi în locul acelei femei, m-aş gândi de sute de ori înainte să i-au decizia, eu aş păstra copilul. Poate, inițial spun că nu imi doresc asta, dar nu m-ar lăsa sufletul să-i fac asta copilului meu, până la urmă e sânge din sângele meu...

Avortul nu este o solutie(in primul rand).In al doilea rand cand va ajunge cu sarcina la termen isi va schimba total opinia deoarece de-a lungul sarcinii se dezvolta dragostea materna.