O intrebare: am sentimentul ca stiu cine ma priveste si cand ma uit il/o vad ca se uita la mine. De aceea as vrea sa stiu de unde este sentimentul asta? Dar chiar si cand sunt singura acasa am presimtirea ca ma urmareste cineva, dar nu vrea sa-mi faca rau sau este de la prea mult televizor si nici nu ma prea uit pe discovery, adica mai deloc, doar ca mi-e frica sa ies din camera si stau intr-un apartament cam mare. Ce se intampla cu mine? Cred ca e doar in imaginatia mea, ca nu are cum sa fie o fantoma ca doar stau la bloc. Repet nu e o fantoma, dar daca e ingerul pazitor? Tot mi-e frica si se intampla si la persoane, stiu cand se uita cineva la mine chiar daca nu-l vad. De unde vine sentimentul asta? Va rog sa nu radeti.

Esti sigur/a ca nu ti-au plantat camere ascunse in zona?

In al doilea caz e vorba de imaginatia ta. Insa in primul caz nu. Este ceva real si toti oamenii simt cind sint priviti insistent de cineva. Nu se inimpla mereu, dar se intimpla. Este vorba de al saselea simt, care nu a fost explicat inca de stiinta, asa cum nici telepatia sau telekinezia, nu au fost inca explicate. Simtul asta se spune ca este mai dezvoltat la paianjeni, desi eu am incercat de mai multe ori si i-am prins "neatenti". Asa ca se pare ca nici la ei nu functioneaza mereu. Oricum, este ceva natural, sintem inzestrati cu el si asta este clar. De exemplu, multe femei care sint privite intens de cineva aflat in spate, spun ca simt cum li se zburleste parul de pe ceafa (firicelele de par de pe ceafa, tot corpul este acoperit de firicele fine de par, deci nu ma refer la parul de pe cap) si in special femeile care au fost violate (deoarece agresorul avea clar intentii rele), povestesc de senzatia asta.

Simti ca esti urmarita deoarece te gandesti ca e cineva in spatele tau sau te urmareste cineva Ar trebui sa te autocontrolezi...

Bună.
Nu te teme, este îngerul tău păzitor.
Eu astăzi i-am făcut mamei mele de 6 săptămâni și la biserică am simțit-o tot timpul lângă mine și nu mi-a fost deloc frică.
Pa, pa.

Da... ori ai unele aptitudini de medium ori e paranoia. Alege ce vrei
Mai degrabă e îngerul păzitor, dar dacă ar fi, ar trebui să te facă să te simţi în siguranţă, nu să te temi de el...

Nu sunt paranoica, stiu sa fiu si pozitiva, pur si simplu nu stiu de unde e sentimentul asta.

Si eu am avut sentimentul asta tot pe la 10-12 ani...cand stateam singura in casa, nu coboram pana jos caci imi era teama ca poate sa fie cineva, dar era dpar in imaginatia mea, daca iti gasesti ceva de facut uiti de lucrurile astea, este o faza prin care trecm toti pe la o varsta mai frageda!