Să dovedești că nu există? Niciun fel de zeu? Nu vei reuși. Pentru că nu ai caracteristici pe care să le urmărești. Există un experiment de gândire care se numește "Ceaincul Cerestru". El îți spune că nu poți dovedi, filozofând de pe Pământ că nu există un ceainic, plutind undeva între Marte și Jupiter.
Asta e problema cu a demonstra un negativ. Unul absolut cel puțin. Adică, unele lucruri le poți demonstra, sau presupune adevărate, din proprietățile sistemului.
De exemplu, nu există nicio bilă de uraniu de 50 de centimetrii diametru. Asta pentru că dacă faci o bilă de uraniu cu diametrul mai mare de 27 de centimetrii, va crea o explozie nucleară în 100% din cazuri.
Sau, nu poți face un pistol cu apă de dimensiuni normale din gheață care să scuipe lavă. Ori se topește pistolul, ori se solidifică lava.
Oh, dacă vrei și ai ocazia, poți demonstra că un anumit tip de zeu este imposibil. Cum ar fi un zeu vampir al soarelui, sau un zeu al apei care nu poate să zboare, înoate sau să respire sub apă și care trebuie să stea în apă mai adâncă decât înălțimea sa. Sau un zeu atotputernic, atotcunoscător, atotbunăvoitor, pentru care oamenii sunt cei mai importanți, care vede suferința ca un lucru care n-ar trebui să se întâmple, și totuși lasă oamenii să sufere. De exemplu, bebeluși care se nasc cu o boală fatală și mor înainte să împlinească un an. Vei pune în dileme pe câțiva cu asta.
Desigur, zeii au puteri care pot manipula lumea noastră, dar dacă au ei condiții pe care trebuie să le respecte (e posibil și din proprie poruncă, de exemplu un zeu care trebuie mereu să fie sincer și spune care sunt planurile lui) și nu le respectă, e clar că ori sunt ficționali, ori nu erau cu adevărat zei.