O peresoană ce era mereu complexată de ceva, și mereu ura când oamenii numai făceau glume chiar și despre alte persoane, dar cu același complex ca al ei. Își ura felul de a fi și mereu ura când auzea glume despre acel defect.
Dar dacă în prezent cineva i-a redat ce a spuns altcineva, chiar pe șleau, că persoana e așa (legat de acel defect), iar ea a nici nu a râs, dar nici nu a plâns și nu a afectat-o deloc și tranșant, dar doar cu un gram de umor în glas i-a răspuns sigură pe ea, că știe că e așa și nu avea cum să spună persoana aia că ea ar fi opusul, dacă ea e așa.

Acum întrebarea.
Dacă persoana a răspuns sincer (și știe sigur că în interior nu a simțit deloc, nimic frustrare sau durere legat de situație/deci nu e o siguranță fake), oare să asistăm la câștigarea încrederii în sine a unei persoane?

Sau e doar acceptare de sine? Și poate pentru încredere în sine ar trebui să reacționeze așa cu toate complexele ei și minusurile ei "atacate"?

Dacă să zicem persoana asta din întrebare, face terapie de ani buni, oare terapia să fi dat roade? Acolo să fie munca terapiei parcurse?

Sau pur și simplu toată reacția persoanei (de siguranță) să fie cauzată dintr-o nepăsare cruntă în care s-a fixat persoana, legat de complexul și întreaga ei viață?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook