Uita-te si tu la creștini din tara asta si ce moralitate au, noi atei măcar nu ne dam sfinți, moraliști, un ateu indiferent de vârsta îl poți contrazice de ceea ce crede, dar un creștin niciodată
Nu neapărat. O persoană religioasă are criterii mai stricte de evaluare a situațiilor, raportate la normele înscrise în doctrina religioasă la care își asumă apartenența. Unii spun că binele și răul sunt relative, depind de interpretarea pe care le-o dă individul, iar că această interpretare ar depinde de context. Asttfel în contextul luptei în război, uciderea unui inamic are altă valoare morală în raport cu una pentru apărarea propriei vieți în cazul unui atac. Dar și un ateu, fără a recurge la o ordine justiție izvorâte de la o ființă supranaturală atotputernică poate avea un discernământ al valorilor morale la fel de bun ca un credincios, și să decidă să aibă o conduită bună, fără frică de judecata de apoi.
Depinde cum intelege religia.
Pana si religia ortodoxa promova, candva (inainte de preafericitii Dany, Teodosie) o etica foarte buna. Dar idiotii contemporani au stricat-o, comportandu-se gretos, sub titlul de "credinciosi". S-au intalnit in biserica sa-si alinieze ura, frustrarea si lipsa de cultura. Asa au aparut si antivaxxerii, cam din zona aia a omenirii.
Deci, nu prea putem spune ca un religios, mai ales crestin-ortodox roman, face in general alegeri bune.
Nu.
"bine și rău" nu e o noțiune chiar identică și în moralitatea socială și în doctrina religioasă creștină (chiar dacă au foarte multe noțiuni comune)
Așa că, fiecare, și ateul și bunul creștin, poate respecta "variante" nu tocmai identice de "bine și rău".
N-are legătură, moralitatea e bazată pe empatie.
Empatia e ceva, asta dacă nu ești o persoană cu trăsături narcisiste sau psihopate.
Diferenta dintre bine si rau este ceva relativ. ceea ce imi pare mie a fi bine, pentru tine poate fi rau. nu cred ca are neaparat de a face cu religia chestia asta. depinde de persoana.
Da. O persoana religioasa are deja un prefabricat a ceea ce este bine si a ceea ce este rau, deci va distinge binele de rau prin invataturile din Biblie, sa zicem. Comparativ cu o persoana atee, care nu se bazeaza pe morala religioasa si trebuie sa gandeasca singura ce este binele si ce este raul, credinciosul va distinge mai bine in functie de cat de inteligent este ateul.
Cunoasterea ne ofera capacitatea de a distinge binele de rau, deci cunoastere ne fereste de a fi imorali. Insa pentru cei incapabili de a rationaliza exista prefabricatele. S-a formulat la un moment dat, de catre un filosof islamic, ideea conform careia elitele au datoria de a oferi morala prin intermediul Coranului, in cazul nostru Biblia. Pentru ca prostul nu are capacitatea de a distinge binele de rau, nu poate dobandi cunoastere.
Lasand la o parte povestile si tragand o concluzie, prefabricatele sunt un pericol pentru gandirea libera, o limiteaza, iar educatia este importanta daca vrem o societate mai buna, una mai justa, una care poate sa distinga binele de rau.
Ce inseamna bine si ce inseamna rau? De exemplu pe mine ca ateu, desi sunt barbat, ma apuca toti dracii cand ii vad pe fanaticii religiosi, ca militeaza pentru interzicerea avorturilor. Pentru mine "bine" inseamna ca femeia sa aiba dreptul de a decide ce se intampla cu corpul ei, iar daca nu vrea sa poarte o sarcina nedorita, sa n-o poarte...din punctul meu de vedere, copilul ar trebui sa aiba drepturi doar in momentul in care corpul lui poate functiona autonom. Cat timp are nevoie de o femeie care sa-l poarte in pantece, nu e inca o persoana, nu are dreptul s-o forteze sa-l poarte. Pentru incuiatul credincios, "bine" inseamna s-o forteze pe femeie sa duca sarcina pana la capat, considerand el ca avortul e crima. El considera ca are dreptul sa decida in numele altora. El considera ca are dreptul sa le spuna altora ce sa faca...cu viata lor, cu corpul lor. Deci, e complicat si din nefericire, suntem nevoiti sa impartim planeta cu astfel de specimene.
Mariela_1621 întreabă: