O teorie interesantă.
Un om folosește un pseudonim pe un anumit site iar, să zicem, că pe acel site, în spatele acelui pseudonim, se poartă cu aroganță (nu neapărat genul de aroganță disprețuitoare, ci una fină), răceală, dar în realitate, în colectivul de la locul de muncă, școală, liceu sau facultate, este politicos, zâmbitor, de gașcă, modest.
Să zicem că unul dintre voi reușește să îl "dibuie" pe acest individ și își dă seama că e vorba despre unul dintre colegii lui.
Să zicem că acel coleg care îl descoperă este unul dintre voi.
Ce ați crede?
Care ați crede că e personalitatea adevărată a colegului vostru care folosește pseudonimul:
- cea din spatele pseudonimului, adică cea arogantă și distantă
- cea de la locul de muncă/școală/liceu/facultate, unde e sociabil, umil (în limite normale) și glumeț?
Care teorie e mai plauzibilă după părerea voastră și de ce:
- cea că în spatele pseudonimului poate să-și arate adevărata față, cum se zice, iar în colectiv glumește, face pe modestul, doar ca să nu-și dezvăluie adevărata personalitate, gândind că arătându-se arogant și distant nu o să fie plăcut
- pe acel site, protejat de acel pseudonim, joacă teatru, disimulează?

Şi în viaţa reală noi ne purtăm diferit cu oameni diferiţi; şi nu mi se pare deloc ceva greşit. Dacă îţi vine în vizită un amic despre care tu ştii că nu poţi conta prea mult, te porţi într-un anuit fel; eşti politicos, dar ai şi o oarecare rezervă; păstrezi o distanţă. Şi, bineînţeles, altfel te vei purta cu unul despre care ştii că e sincer şi că ţine cu adevărat la tine. La locul de muncă, într-un fel ne vom purta cu şeful, într-un fel cu un coleg amabil şi în alt fel cu unul arogant ş.a.m.d. Nu înseamnă că avem mai multe personalităţi.
Şi, la urma urmei, de ce ne-ar păsa prea mult de felul cum ne judecă unii sau alţii? Posibil ca unii să zică despre noi că avem mai multe personalităţi. Treaba lor. Noi ştim ce personalitate avem şi ştim de ce ne purtăm aşa cum ne purtăm.

Ambele variante sunt posibile.
Unii au chiar mai multe "identitati" pe acelasi site-uri si le conduc pe toti, timp indelungat. Insa, pentru a fi capabil de a simula mai multe personaliti (mai ales cu caractere diferite, chiar antagoniste), este nevoie de inteligenta ridicata si multa fantezie.

Nu există personalitate adevărată. Cuvântul persona vine de la per sonare, pentru a răsuna. Actorii antici purtau pe față o mască care le permitea să amplfice sunetul propriei voci, ca să se audă bine într-un amfiteatru mare.

E simplu, pe net ai o viata, in realitate ai alta viata.

Eu cred ca indiferent ce ar face si cum ar face si ce s-ar intampla... exact asa este persoana respectiva.
Nu consider ca este "teatru" si alte lucruri. Daca omul ala minte in legatura cu anumite lucruri, inseamna ca asa este el si ca minte. Acum ca nu isi da cineva seama, asta este, nu ar avea cum. Dar tot el este persoana care minte.

Deci indiferent de persoana, iti ia foarte mult timp sa o cunosti cu adevarat.

Nu avem de unde sa stim care este adevarata personalitate a unui om care poarta masti multiple, el daca disimuleaza nici in viata reala nu este 'real' nici pe internet.
Cum s-a mai punctat deja pe net se poate da ce nu este pentru ca este anonim iar in societate se poarta frumos pentru ca este identificat.
Desigur ca nu putem sti exact, la fel de bine poate fi cineva dur pe internet si de treaba in viata reala si nu pentru ca in viata reala este recunoscut ci pentru ca asa e felul sau.
Un subiect complicat de altfel.

Evident ca ce-a din realitate, pe internet in spatele anonimatului poti sa fi cum si cine vrei, dar reălul conteaza mai mult.

In principiu, consider ca atinge cate putin din ambele, nu exista in exemplul dat o granita exact definita intre "a-si arata adevarata fata" si a juca teatru.
Bineinteles, din punctul meu de vedere.

Nu vad sa existe nici un motiv logic pentru care una dintre ele ar fi in totalitate falsa - o masca, iar cealalta - purul adevar.

Din pacate, aceasta este "libertatea" care a venit la pachet odata cu raspandirea internetului: putem sa ne cream in spatele tastaturii o realitate sau o personalitate alternativa (nu neaparat falsa, doar diferita fata de modul nostru standard de comportament).

Uneori o folosim pentru a ne apara/ascunde,
alteori pentru a ataca/a ne razbuna,... sau pentru a impresiona.
Ori pentru ca putem/ ne plictisim/ nu dorim sa fim judecati pentru sensibilitatea noastra/ confort personal, si din n'spe varii motive.
Sky is the limit.

Vorbind despre fenomen in general, statisticile au aratat ca persoanele sub anonimat sunt/devin mai sincere.
Eu cand sunt chestionat despre sefii mei, daca sunt obligat sa imi trec numele, le dau note mari.
Cand e suficienta parerea:... da cu virgula, si cu multi de minus )

- pe acel site, protejat de acel pseudonim, joaca teatru, disimuleaza

Merg pe varianta asta, pentru ca in realitate iti asumi ceea ce spui. De asemenea, cred ca pe internet poti fi oricine, poti sa-ti arati chiar si adevarata fata, dar in general poti fi mai mult de atat. Totusi, trebuie sa tinem cont ca oamenii adopta o persona diferita in functie de situatiile cu care se confrunta, daca nu ar fi asa, atunci individul ar fi bolnav mintal.
Mai demult am pus o intrebare de genul: "Cum poti stii cum esti tu cu adevarat?", cred ca asta ar fi o intrebare mult mai potrivita pentru ceea ce vrei tu sa stii. Esti cine crezi tu ca esti? Esti cine crezi tu ca ceilalti cred ca esti? Sau faptele sunt cele care te definesc?
Tu ce crezi?

Iti pui prea multe intrebari pentru capacitatea ta neuronala. Din intrebarile tale reiese minim o boala psihica

O persoană cu bun simț, politicoasă, educată se va comporta exemplar indiferent că e în realitate sau în mediul virtual.La fel unul care din moment ce nu își poate stăpânii furia aici în online și reacționează cu injurii sau cu acuze nefondate cu siguranță este la fel și față în față, chiar mai rău, căci dacă nu îi convine ce spui te ia și la bătaie. Însă sunt și persoane care se comportă preferențial în funcție de interlocutor, aceștia urmărind interesele personale în funcție de mediul și de situația creată cu persoanele cu care iau contact.

Probabil adevărul este undeva la mijloc. Răutățile pe care oamenii le varsă sub anonimat cred că sunt generate de frustrări personale, pe care nu au curajul să și le exprime în realitate.

Părerea mea este că, în viața reală, fiecare are un anumit autocontrol, își blochează anumite ieșiri instinctuale, atenuează (pe cât posibil) tendințele violente, etc.
Pentru că sistemul îl constrânge să se încadreze în anumite norme de conviețuire. De-aia ne și numim ființe raționale.
Însă, în virtual, sub anonimat, nu mai există nici o frână.
Omul dă din el tot ce-l frustrează și nu poate refula în viața reală.
Asta cred eu.

Cred ca iti pierzi vremea cu dilemele pseudo-psihologiei zilelor noastre. Mai bine ii intrebi pe ei, ia sa vezi cum se dau mari experti. Oricine isi poate oferi luxul de a se crede o individualitate si plin de virtuti.