Oamenii chiar au devenit asa somnambuli? Ei acum beau paharul cu apa,dar nu il gusta. Majoritatea oamenilor au luxul de a nu sti cand vor muri,lucru care ii face sa nu-si aprecieze viata asa cum ar trebui. Oare, credeti ca cine nu aprecieaza viata nu merita viata?

Viața-i percepută în moduri diferite de oricare din noi.
Sunt cei care cred că îți trăiești viața la maxim dacă bei ademeni unui pește, mănânci ca un gurmand și atunci bani în stimul maneliști. "Fără număr", cum se spune la ei. Asta e categoria celor populari.
După care urmează a doua categorie, a celor care găsesc bucuria în lucrurile mărunte. Poate fi un zâmbet, o floare, o călătorie, o partidă de șah, activități care par plictisitoare (deși nu sunt). Categoria aceasta de oameni este dată deoparte.
Și închei cu a treia categorie de oameni, chinuiți care nu au altă bucurie decât lumina zilei.
Aceste trei categorii de oameni au un singur lucru în comun.
Toți au sufletele goale. Dacă par cumva a fi fericiți, asta-i doar o mască pentru a ascunde suferința.
Însă toți sunt conștienți de timpul pe care îl au aici.

Probabil ca nu este în natura umana sa aprecieze ce are dorindu-ne tot mai mult. Dar în felul asta a evoluat și omenirea astfel am fi rămas în epoca de piatra dacă eram mulțumiți de ceea ce avem. Pe de alta parte societatea ne prostește și pierdem timp și energie la munca sau în locuri neinteresante. La un moment dat, oamenii devin conștienți ca viata e scurta si încearcă sa și o trăiască mai intens mai frumos dar avem concepția ca ne trebuie bani pentru asta și ne întoarcem în faza unde petrecem prea mult timp la munca. E un subiect interesant și greu de ajuns la o anumita concluzie

Oh oh uite unul care tocmai a vizionat filmul SAW si a avut o revelatie
Lasand la deoparte ideea de apreciere, e mult prea larga pentru contextul asta, ai inceput cu o generalizare, semn ca nu le ai cu formularea intrebarilor, dar pe o parte e bine pentru ca noi ne dam seama ca tu esti constient de faptul ca faci parte din acelasi grup.

Viata ESTE apreciata de majoritatea, daca nu era apreciata, ne-am fi sinucis toti. Din pacate, pentru noi viata este apreciata la trecut, prin regret, in loc sa fie apreciata in prezent prin gratitudine, e in natura umana. Ar fi vorba si de argumentul din iluzie, perceptia este diferita, taie limba unui om sa-si dea seamna de valoarea cuvinteleor, ce va simti un om care era vorbaret? dar unul care era tacut?

In a doua parte e vorba de o eroare logica informala:
- Nu stiu cand mor prin urmare nu apreciez viata
- Cine nu apreciaza viata nu o merita
- Nu stiu cand mor prin urmare nu merit viata
Este vorba despre inductiv - deductiv si o eroare logica.
Mergand mai departe dam de notiunea de dispret. De ce ar merita viata sa fie apreciata, pentru ca exista? Merita cancerul sa fie apreciat?
Batalia este futila, cheia cu care descui dilema este - timpul, pur si simplu nu avem suficient timp pentru a aprecia viata la adevarata valoare.

EDIT: O intrebare ce se numara printre cele mai bune vazute pe site'ul asta, i-as invita pe toti sa-si dea cu parerea.

In general apreciem lucrurile la adevarata lor valoare dupa ce le pierdem