"Oamenii sunt ca nişte ceasuri, odată întoarse nu ştiu încotro merg..." zicea cineva.
Tu ştii încotro te îndrepţi?
Spre moarte ca tot omul.Incerc sa nu ma gandesc prea des la asta si sa caut motive de a trai, dar nu neg ca sunt unele momente in care zic ca oriunde e mai bine ca aici.Ma grabesc sa las ceva in urma inainte sa fie prea tarziu.Incerc sa uit, sa iert si sa nu-mi iert nimic.Si uneori e al naibii de greu
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Bună.
Merg pe drumul ales de mine dar nu îmi este cunoscut tot traseul iar timpul va fi cel care va spune dacă este cel drept sau are intersecţii cu bune şi cu rele!
Pa, pa.
Răspunde
Ma indrept spre nefericire asa cum am trait viata pana acum asta e toate bune sa iti fie tie
Stiu care e calea mea, pentru ce lupt, cine vreau sa fiu si ce vreau sa stiu. Dar e adevarata aceasta zicala. Mi se intampla destul de des ca atunci cand lucrurile nu merg intocmai cum am planuit sa fiu dezorientat. Pot enunta alta zicala asemanatoare ca talc : '' Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ ''. Dupa cum spune si Legiuitoarea, e un drum presarat de ceata. Vad doar pasii apropiati desi stiu unde vreau sa ajung si cam cat dureaza.
Da, stiu, pentru ca viitorul ni-l facem singuri. Nu cred in "asa a fost sa fie". Ma indrept catre o cariera in Drept, catre o casa frumoasa la periferia unui oras de provincie. Ma indrept catre un EL pe care sa il iubesc pana la ultima fibra, langa care sa imi permit sa fiu eu insami.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
