Dar trecutul e totdeauna in urma! Numai memoria nostra il aduce din cand in cand la suprafata clipei prezente, insa atunci deja el e mort si se numeste amintire.Si, spre lauda ei, memoria pare a avea predilectie spre a reinvia din trecut mai cu seama lucrurile placute. Poate de aici, din aceasta ciudata amnezie care pare a ne lovi cand e vorba despre intamplari nefericite, s-a ivit si avertizarea cu trecutul uitat, care prezinta riscul de a fi repetat.Caci cine n-ar vrea sa se repete intamplarile fericite ale vietii sale?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
De de sa lasam trecutul in urma?
El face parte din noi. E singurul lucru cert din toata existenta noastra.Prezentul si viitorul reprezinta incertitudini. Ziua de azi se poate termina oricand si cea de maine e incerta.Tot ce ai e ziua de ieri.Chiar daca a plouat in ziua aia si n-ai avut umbrela e bine sa pastrezi doar amintirea curcubeului
Răspunde
Cine îşi uită trecutul riscă să-şi repete greşelile. Cât despre lucrurile frumoase, plăcute, cine le poate uita?
Why not? E simplu: Trăieşte în prezent. Singurul lucru la care trecutul e folositor este faptul că este ca un manual foarte cuprinzător, realizat de cei mai buni autori. Eventual este mai bun pentru alimentarea cu amintiri când prezentul e prea dureros, dar nu e recomandat pentru cei mai sensibili deoarece pot cădea uşor în prăpastia amintirilor negre...
Trecutul nu ne va da niciodata pace, mai ales ca noi ne gandim la evenimentele ce s-au petrecut pe atunci, cum ar fi moartea unei persoane dragi, dar noi decidem daca sa lasam sau nu trecutul in urma si sa mergem mai departe.
Cu toate ca nu toate situatiile din trecut n'au fost roz, de ce sa'l las in urma? E doar al meu
.Si al meu va fi mereu... din el am invatat multe.Sa iert, sa zambesc desi ma doare, sa iubesc:*, sa demonstrez ca sunt in stare de orice!
Desi sunt momente in care regreti anumite fapte/vorbe/reactii ale tale sau ale altora, sa ne gandim ca trecutul, cu bune si rele, cu ajutorul lui suntem ceea ce suntem.Nu pot sa zic ca ma mandresc cu el, dar nicic rusine nu'mi este...au fost momente fericite/triste, pline de furie/dragoste care mi'au aratat ca trebuie sa inving obstacolele vietii si ca trebuie sa risc, fiindca insasi viata este un risc! De multe ori ex'ul meu ma intreba daca'i permit anumite lucruri si'i spuneam "risca si'ai sa vezi!" si nici el nu stia ce sa creada cand ii ziceam, insa stia sa riste pana la limita care i'o puneam eu...Viata e o incercare, unii o evita si o lasa sa moara, altii au fraurile si (macar) incearca sa o conduca.
Trecutul (meu) ma reprezinta! Ma face sa fiu ceea ce sunt!
Bafta.
Trecutul ajuta la "dezvoltarea" propriei fiinte, de ce ai vrea sa il ingropi? este ca si cum ti-ai ingropa trairile, emotiile, sentimentele, gandurile atat bune cat si rele dar din care ai "gustat" fiecare picatura, ca sa ajungi aici, in acest moment al vietii tale.Tocmai asta ne face sa ne simtim vii, atat momentele grele cat si cele fericite.
Eu sunt de parere ca trecutul ne urmareste mereu. Mai ales daca s-a intamplat ceva rau in trecut.
Am ajuns la concluzia ca toate se intampla cu un rost. mi se intampla cate un lucru rau, doar pentru a ma trezi la realitate, pentru a nu ma mai minti pe mine ca este asa cum cred eu. pentru a putea trai prezentul asa cum trebuie, pentru a ma bucura mereu. momentan cand ma gandesc la trecut ma doare, este rana proaspata. doar timpul le va rezolva pe toate
Trecutul e al nostru, face parte din viata si trairile noastre! Urat sau frumos cum e el ne vom lovi intodeauna de amintirii care ne duc cu gandul fara sa vrem la cea ce a fost candva.Am vrea cu toti sa sa stergem cu buretele daca s_ar putea tot ceea ce a fost urat din trecutul nostru si sa sa pastram doar amintirile frumoase, dar nu intodeauna reusim. Am incercat si eu de prea multe ori sa uit de cineva din trecutul meu dar nu reusesc.Se spune ca ochii nevazuti se uita, dar amintirile raman intiparite aici intr-un locusor ascuns al mintii noastre.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
