Majoritatea care se gandesc se gandesc aiurea cum s-ar gandi "hai ma ca ma duc sa-mi iau o sticla de cola", adica nu e asa serios, e doar pe moment, superficial, si dupa aia 99 % or sa zica cat de prosti au fost sa se gandeasca la asta, si ce frumoasa e viata, deci cam da, real le e frica de moarte.
Deci daca incearca si scapa, sau daca din anume motive nu au facut-o, or sa zica cum am zis, ca ei nu au motive serioase, e cumva fita asta.
Adica e prinde ca nu avea sens sa faca ceva permanent pentru o problema trecatoare.
Aia care au motive serioase cu adevarat, ceva o boala ce ii chinuie si nu trece, aia pot avea ganduri serioase, nu au frica de moarte ci mai mult de chin, si aia isi cam fac planul sa iasa bine, nu o fac la nervi, si nu mai scapa, ca o fac profi.
Dar astia sunt mai putini.
Cei care sunt in aceiasi situatie si au frica de moarte, nu se vor sinucide si prefera chinul o viata. Deci e f simplu.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Frica de moarte, de necunoscut, da a fost din toate timpurile.
Dar cand te gandesti la sinucidere este o problema mentala serioasa care trebuie rezolvata.
Răspunde
Nu neaparat, ai dreptul de a alege daca vrei sa traiesti sau nu, depinde de situatie, nu e neaparat o problema mentala.
Ca daca ai o problema care te chinuie permanent si nu se rezolva mai ales boli, este absolut normal sa vrei sa alegi sa scapi de acel chin, este democratic, exista si articol in catre drepturilor omului UE care spune asta, deci se considera ceva ca nu are treaba cu sfera bolilor.
Exista si cazuri cand e de la boala, de ex vor sa se omoare dar nu stiu de ce.
Asta cu suicidul a fost politic, si am fost indoctrinati ca e boala sau pacat.
A venit ca pe vremuri trebuie sa sclavesti la bogati, si ca sa nu ai optiunea sa nu faci asta, ti-a bagat-o si religia ca e pacat si mai tarziu medicina ca e boala.
Si deci luandu-ti solutia asta, aveai doua, ori le munceai, ori era pe drumuri. De aia suicidul era condamnat mai tare in religie decat crima. Ca...la cruma omorai pe 1-2 si pace, dar daca multi ziceau "ete ma duc dracu dar nu-ti sclavesc", era mai rau pentru bogati.
Stai asa ca nu e asa cum pare! Ca pana la urma ce le pasa lor ca mori tu? Cand lor nu le pasa nici cand muncesti sa o duci bine.
Adica daca nu ai casa, sal bun, pensioar care mori de frig in casa ca nu ai bani de caldura, medicamente, etc, ii dore la basca, dar daca vrei sa te omori, nu stiu cum sa te opreasca, nu e ciudat?
Chiar asa s-a si intamplat, medicii ziceau ca daca fugi de la stapani esti nebun, si ca sa nu te consideri nebun, nu prea mai fugeai.
Lumea nu le prea gandeste, le ia cum sunt, rupe dintr-un film intreg doar o secventa si judeca dupa aia treaba.
Si la toate e asa, mai ales la politica.
Răspunde
Ma ingrjoreaza cand vad tineri gandindu- se la sinucidere.
Am zis ca e o problema mentala in felul de gandire, nu o boala psihica. Crede-ma in viata asta am intalnit si persoane bolnave care au vrut sa traiasca pana in ultima clipa.
Ficare suntem responsabili pentru propria viata.
Daca lasam sa ne copleseasca problemele tuturor nu mai avem puterea de a lupta pentru noi.
Pai ei nu vor sa se suicideze din problemele altora, ci din ale lor ca nu le mai suporta.
Eu nu stiu ce te ingrijoreaza ca avem doar 10 insi la 100000 care au facut-o, nu este un nr mare.
Iar in Europa a scazut fata de 2015, aveau 23 la 100000 locuitori, acum au 10 cam si ei.
Nu ii pui pe aia care zic ca vor si de fapt ori nu vor, ori vor aiurea, ci aia care au facut-o, asa se calculeaza.
Acesti oameni cred ca au ajuns la o tristete mult prea apasatoare incat sa se mai gandeasca la altceva
Unora da, unora nu, oricum nu rezolvă nimic dacă o vor face, cu toții avem un scop pe pământ.
Scopul este sa ne bucuram de fiecare zi cum putem, atat.
Cine are motive serioase medicale permanente care le nenorocesc viata si aleg sa nu se mai chinuie, rezolva ca scapa de chin.
Asa cum si animalele sunt euthanasiate din acelasi motiv, si pentru ca se rezolva problema se si face asta.
Aialalti....nu are sens sa o faca, aia care o fac de chichi ca le-a murit soricelu sau ca i-a lasat un tampit de partener care nu dadea doi bani pe ei, cand parteneri sunt garla care sa-ti placa la fel.
Simplu, rezolvi functionarea neurotransmitatorilor gen serotonina, dopamina, noradrenalina, endorfine si ce o mai fi, si automat simti ca te bucuri de orice chestie marunta fara sa iti pui problema.
Ca acolo e problema si doar acolo.
Conteaza ce simti, ce vezi, ce faci, nu ce sunt. Daca eu mananc o ciocolata si imi place, ma doare in cot ca e iluzie sau nu.
Sau daca ma bucur de un film.
Daca te bucuri fara sa faca rau (gen droguri, bautura, etc), nu mai conteaza cum.
Da, nu ca le e frica de viata, ci au o viata suferinda cronic si nu o pot rezolva, zic la aia care serios au motive, nu la fiztosi, mai ales la aia care vor atentie, mai vin si pe forumuri "ma sinucid ..ptr ca...", si eu le zic "iti urez succes", ca ma prind ca e vrejeala.
Restu gata il baga in seama, exact ce vrea. Atentia nu o iei asa, o iei artand ca o meriti, plus ca nu asta trebuie sa fie scopul, daca o iei, o iei asa secundar, sa stii sa te porti, sa stii ce zici, sa fi deschis, sociabil, prietenos.
Ca cine vrea sa o faca, o face, nu bate toba.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
