Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceara şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-i asculte şi să-i înţeleagă bine dificultăţile afective.
Şi trebuie să se mulţumeasca cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor la întrebări esenţiale ale vieţii...
Intelept raspuns, dar uneori nu toti suntem capabili sa citim printre randuri si sa percepem o realitate alta decat ne-o dorim
Este dificil a se discuta despre cauze. Dar oricum, intr-o lume a valorilor rasturnate, intr-o lume in car elipsesc din ce in ce mia mult reperele, omul poate ramane usor fara acel sprijin de baza care il poate feri din start de orice gand al crimei (fie ea chiar si fata de propria persoana). Acel sprijin este CREDINTA IN DUMNEZEU.
În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial pentru acea persoana să caute sprijin moral. Sa nu stea aşa. Nu trebuie să îngăduie nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele sale.
Trebuie să fuga de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.
Nu toata lumea e impreuna si fericita si in plus cresc sinuciderile si tentativele din cauza ca sunt inconstienti si nu au mentalitatea formata
Nu cred asta totusi traim intr-o societate digitala in care informatia este la indemana fiecaruia, toti suntem constienti de alegerile personale
Pentru ca aproape "toata lumea" este impreuna si fericita. Restul au parte de suparare, dezamagiri, frustrari.
Pentru ca nu toata lumea este impreuna si categoric nu toata lumea este fericita.
Bun dar daca lumea nu e impreuna ma rog, in pereche totusi ca indivizi ar trebui nu sa ne putem autocontrola in limita ratiunii umane care ne-a fost data de D-zeu
In primul am pus intrebarea asta deoarece observ tot mai des o lipsa de maturitate cel putin a generatiei mele de varsta si generatiile care au venit dupa mine sunt din ce in ce mai debusolate cand vine vorba de valori de a respecta cutume legate de mod de viata, mentalitate si obiceiuri, iar cel mai dureros este ca ne pierdem identitatea nationala si tindem sa pierdem din vedere chiar si simplele modalitati de interactiune sociala, tot mai mult observ o indiferenta sociala dezvoltata de-a lungul acestor 25 de ani de tranzitie continua catre un alt sistem economic, social si politic imi pare rau ca inca un model al unui sistem anterior inca mai respira in acelasi timp cu mine si nu este valorificat la justa sa valoare deoarece este atata ignoranta si indiferenta in jur vad asta deoarece sistemul de valori este total corupt si nu mai corespunde niciunui standard de umanitate