„Obârşiile muzicii se află într-un trecut îndepărtat. Muzica ia fiinţă din măsură şi-şi trage sevele din marele Unic. Marele Unic este genitorul celor doi poli; cei doi poli dau mişcare puterii întunericului şi a
luminii.
Când lumea se bucură de pace, când toate lucrurile stau în linişte şi toate îşi urmează în ale lor schimbări mai-marele, atunci muzica îşi cunoaşte împlinirea. Când dorinţele şi pasiunile nu se-ndreaptă pe căi greşite, atunci muzica atinge desăvârşirea. Muzica desăvârşită îşi are sorgintea ce-o determină. Ea provine din echilibru. Echilibrul provine din drept, dreptul provine din înţelesul lumii. De aceea poţi vorbi despre muzică numai cu
un om care a aflat înţelesul lumii.
Temeiul muzicii rezidă în armonia dintre cer şi pământ, în împăcarea dintre întunecime şi lumină.
Fireşte, nici statele aflate în decadenţă şi oamenii în pragul
declinului nu duc lipsă de muzică, dar muzica lor nu este senină. De aceea: cu cât muzica devine mai zgomotoasă, cu atât mai melancolici devin oamenii, cu atât mai în primejdie se află ţara, cu atât mai jos decade principele, în felul acesta se pierde şi fiinţa însăşi a muzicii.
Ceea ce au preţuit toţi sfinţii principi în muzică a fost seninătatea ei. Tiranii Gyesi Giu Sin au făcut o muzică zgomotoasă. Ei considerau frumoase sunetele forte şi interesante efectele de masă. S-au străduit să descopere noi şi ciudate efecte sonore, tonuri pe care nici o ureche nu le-a mai auzit; amândoi au căutat să întreacă şi să depăşească
măsura şi scopul.
Pricina decăderii statului Ciu a fost faptul că s-a descoperit muzica magică. O asemenea muzică era destul de zgomotoasă, dar în realitate
ea se îndepărtase de esenţa muzicii. Deoarece se îndepărtase de esenţa adevăratei muzici, această muzică nu este senină. Dacă muzica nu este senină, poporul murmură, iar viaţa e vătămată. Toate acestea se datorează faptului că se nesocoteşte esenţa muzicii şi se pune preţ
numai pe efecte sonore zgomotoase.
De aceea, muzica unui ev de bună rânduială este liniştită şi senină, iar guvernământul, cumpănit. Muzica unui ev neliniştit este agitată şi cumplită, iar guvernământul lui, anapoda. Muzica unui stat în declin este sentimentală şi tristă, iar guvernământul său, pândit de pericole." ("Primăvara și toamna", Liu Bu-vei, filosof chinez)
Ce credeți că ne pot spune acestea asupra propriei noastre ere și cum credeți că reflectă muzica zilelor noastre mentalitatea noastră și valorile noastre?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook