Observ multă lume care se îndoiește de iubrea asta, dar am și eu o curiozitate, deci m-aș bucura dacă mi-ați răspunde voi cei care nu credeți în ea. Dacă nu doriți să răspundeți aici, e suficient să vă răspundeți vouă, dar sincer. 
Voi cum vedeți dragostea asta? Pentru voi ce înseamnă dragostea? Concret, nu din cărți/filme, ce am văzut la vecinul, sora, amicul. Concret, ce doriți voi.
V-ați gândit vreodată că ea există, dar voi habar nu aveți ce vreți?
Întreb asta deoarece și doresc să vă ajut cumva. Pentru că exact de aceste întrebări m-am lovit și eu la psiholog, mă rog, despre cu totul alte subiecte pe care eu le consideram huge, în cazul meu era respectul, dar când am fost pusă în situația de a răspunde sincer, ce cred eu că înseamnă respectul, m-am blocat. Ideea este că această experiență, m-a făcut să realizez că e posibil ca noi să susținem clar și tare că vrem ceva, dar acel ceva de fapt să nu aibă o formă concretă, mai ales în realitate, de aici mă gândesc că poate apar uneori și deziluziile, de aici poate și multe altele. Nu spun acum că este universal valabil, dar poate mai pune pe cineva pe gândit ceea ce expun eu aici.
Dacă nu, omiteți și va deveni o altă întrebare din negura de întrebări TPUistice.
Ordonare:
După relevanţă
Din partea lui Eminescu.
--- Ce le abate și la paseri
De vreo două ori pe an.
... Iubirea e un lucru foarte mare,
Și semnează Guță Popândău ( Topârceanu).
... poate și multe altele.
Multe altele care apar din iubire sunt copii.
Răspunde
Domnule Sadrian, nu știam că Eminescu a spus așa ceva 
Se pare că încă îl mai am de studiat pe domnul Eminescu.
Deci ce credeți dv că e iubirea sunt copiii?
Dacă da, încă cineva care a prezentat un adevăr.
Răspunde
Şi ca mumii egiptene stau cu toţii-n scaun ţepeni,
Tu cu mâinile-ncleştate, mai cu degetele depeni,
Mai suceşti vre o ţigară, numeri fire de musteţi
Şi-n probleme culinare te încerci a fi isteţ.
Sunt sătul de-aşa viaţă... nu sorbind a ei pahară,
Dar mizeria aceasta, proza asta e amară.
Să sfinţeşti cu mii de lacrimi un instinct atât de van
Ce le-abate şi la pasări de vreo două ori pe an?
Nu trăiţi voi, ci un altul vă inspiră - el trăieşte,
El cu gura voastră râde, el se-ncântă, el şopteşte,
Căci a voastre vieţi cu toate sunt ca undele ce curg,
Vecinic este numai râul: râul este Demiurg.
Nu simţiţi c-amorul vostru e-un amor străin? Nebuni!
Nu simţiţi că-n proaste lucruri voi vedeţi numai minuni?
Nu vedeţi c-acea iubire serv-o cauză din natură?
( Emniescu, Scrisoarea a 4-a)
Cred că fiecare are felul lui de a iubi, cu așteptările lui. De aia spun mulți că "nu există".
Pe undeva, "dragostea" asta greoaie e doar un produs social.
Forma mea de dragoste e pe fond de atracție sexuală & atașament emoțional. Ca să devină relație, ar trebui să existe compatibilitate în mai multe planuri practice, concrete. De obicei nu există
Nu suport ipocrizia celor care aduc în discuție "iubirea necondiționată". Nu există așa ceva, nu ar fi corect. Dragostea trebuie să fie un schimb cinstit, nu o vestă de salvare pentru cei care nu au chef să se facă plăcuți.
La polul opus, nu mi se pare corect "să lupți" pentru dragoste. Ori merge natural, ori facem altceva cu timpul nostru.
Cam prea realistă versiunea ta de dragoste, domnule NoTurbina dar ai atins punctele cele mai importante și reale, deci n-am ce să comentez 
E f simplu, ei ori n-au iubit niciodata ca nu au aceasta capacitate, sau nu au fost iubiti (ori ca arata neatractiv, ori ca cine stie ce comportament au, fie barbati fie femei). Asa ca nu au cum crede in ea.
Si cand se uita la altii se mira de acea chestie numita iubire care pentru ei e doar un cuvant comic si absurd.
Nici nu au ce sa raspunda ca nu au comparatia, ei nu cred in ceva ce nu stiu ce este.
Aici ma refer la iubirea aia de la inceput, ca aia e cea mai frumoasa, dupa aia...se aplica aia cu butoiul de rahat cu stratul subtire de miere desi nu la toti.
Ca nu tine mult e una, dar ea exista.
Iar aia numita iubire dupa ani, aia nu stiu daca e iubire, e respect, consideratie, comunicare, chestii comune fie discutii fie pasiuni sau ambele, e mai mult o prietenie buna.
Mister Mosotti, apăruși!
Credeam că ai dispărut. Nu te-am mai citit de mult pe aici
Știu ce spui, dar acum, nu contează ce au trăit oamenii, ba din contră, eu i-am întrebat ei cum văd dragostea, tocmai aia care nu e musai trăită, că eu sunt conștientă că oricât de frumos am experimenta-o, nimeni nu a trăit fix versiunea din capul lui, pur visată de el, așa că tocmai de aceea, am adresat asta, ca oamenii să fie conștienți și măcar siguri de ceea ce vor. Să stabilească clar fiecare ce așteptări are de la iubirea asta și am impresia că deși nu a răspuns tot TPU ul, au citit mult mai mulți întrebarea asta și ar fi faină de adresat uneori sinelui.
In general dragostea se cam manifesta la toti la fel, aia misto de inceput.
Dar sa raspunda. Eram aici daca n-am mai raspuns, de pe 31 martie dupamiaza sunt aici chiar daca nu raspund sau nu pun intrebari (mai rar pun intrebari).
Iubirea e o tarasenie care e necesara pentru a face oamenii sa se imperecheze, ca nu functionam chiar asa de simplu ca majoritatea animalelor. In alta ordine de idei, chiar daca majoritatea simtim la un moment dat - sau mai multe momente date - ceva ce poate fi definit ca dragoste/iubire, e suficient sa treaca ceva timp si sa te detasezi de problema ca sa iti dai seama ca nu era decat context + chimie + hormoni, nimic mai mult. Si nu, faptul ca ajungi sa constientizeaza asta nu invalideaza ce ai simtit la momentul respectiv.
Www, ziceam că domnul NoTurbinaNoGood, a spus adevărul, a prezentat realitatea ) dar tu prezinți realitatea cea mai pură și cruntă a vieții, despre iubirea asta.
Dacă te-ar citi acum scriitori de romane de dragoste, scenariștii și regizorii, cred că te-ar arde pe rug. Le-ai distruge toată viziunea lor despre iubirea fantomatică, nebuloasă și perfectă în același timp.
Eu una te aprob, deoarece eu în 27 de ani chiar nu am întâlnit-o și nu cred că am să o întâlnesc vreodată. Nu mă refer la a ieși cu tipi, a socializa, a ne mas* sau a face s**, ba chiar a avea momente bune, adică, astea am început oricum să le fac, ok, poate partea cu s** încă nu dar tot nu pot spune că am simțit ceva wow și nu știu cum e în cazul celorlalți, dar știu sigur că până și plânsul după unii oameni care m-au abandonat și acum nu mai spun doar despre bărbați, ci chiar oameni, prieteni, care m-au abandonat, nici nu a fost cine știe ce suferință că ei plecau și eu îi pierdeam, ci plângeam pentru că pierdeam acea legătură, conexiune, care mie una îmi făcea bine, plângeam pentru că eu de fapt pierdeam, nu că pe ei, ci eu pierdeam (sper că s-a înțeles unde bat) deci de aceea nu cred în iubirea asta și cred că de fapt noi suntem o specie de egoiști, iar fiind egoiști, eu una tocmai de aceea nu doresc să leg ceva doar din egoism și de a mai hrăni ideea asta, că stau lângâ cineva doar ca să-mi fie mie bine. Deși și stând singuri, tot de fapt pentru că ne e bine o facem, deci tot din egoism, deci cum o dăm, tot la ego ajungem ) Ahhh, hai că analizând așa, mă ia durerea de cap.
Pai nu trebuie sa te ia durerea de cap. Secretul unei relatii de succes, tind sa cred ca nu e mega-dragostea care te face sa iti pierzi mintile, ci o simbioza care sa te motiveze in tot ceea ce faci sa fii mai bun. Asta e secretul. Si da, chiar si motivatia asta include ceva egoism. Vreau sa fac s&x mai bine pentru ca ma ajuta si pe mine la ego faptul ca nu termin in 3-4-5 minute si ea se urca pe pereti, nu fac exercitii Kegel de nebun doar pentru placerea ei, vreau sa muncesc mai eficient si mai banos pentru mine, pentru starea mea de spirit, nu pentru partenera/copii, vreau sa ajunga copiii bine nu pentru ei, ci pentru ca voi fi mindru de ce au realizat si ma voi considera o parte a acelui succes, etc.
Asaa este cuym ai spus, ramane in negura de intrebari TPU . Dragostea e decat una, atractie fizica si caracter, aia e tot.Caracterul este ala ce il detii, rar spre deloc nul poti schimba, atractia la fel tine de ce vezi, ce tip de barbatk, femeie declaseaza in capul tau reactii chimice sau mai stiu eu ce se mai intampla pe acolo.
Restu care mai stau impreuna si la care nu s-a intamplat ce am spus mai sus, ori is atrasi asa partial de partener, ori stau sa fie si ei in rind cu lumea, dar acolo nu mai e vorba despre dragoste.
Cele mai multe casatorii nu is facute din dragoste.Mai e inca o chestie, goana aia dupa partner minat de hormonii, putini sunt persoanele care fax sex, care se saruta doara daca sunt atrasi fizic de partener, multi sunt pe drumul lor, sa isi faca treaba oricum
Deci fara atractie fizica nu exista dragoste, aia e altceva. Bine nu doara atractia fizica conteaza, dupa atractie vine chestii de potrivire, chestii de caracter, daca si alea is multe in comun, atunci aia e dragostea aia ce o cauta multi, dar pe care putini o gasesc.
Sper ca esti lamurita bustean Atractia o simti, caracterul si pe ala il vezi, il simti dupa o vrerme de stat cu parteneru la povesti, in pat, stat impreuna etc.
Cind o sa simti chestiile astea, atunci vei sti ca esti indragostita, altfel mai cauta, mai suna un prieten, mai baga juma/juma vezi tu
Eu una am iubit și iubesc.Iar dacă e sa ma întrebi pe mine,pot sa iti spun din perspectiva mea si a caracterului meu.
Eu sunt genul de om ce tine la principiile și ideile lui,am un caracter format,planuri etc.Dar când iubesc sunt în stare sa fac compromisuri încât sa ma las și pe mine deoparte ca să îl văd pe cel de lângă zâmbind.
Chiar dacă am pierdut mult și am iubit pe cine nu a trebuit,mereu am sperat ca undeva,cândva dragoste îmi va fi răsplătită și nu am renunțat sa iubesc din nou și sa împart în mod egal de la suflet pana la lucuri materiale cu omul ce la rândul lui mi-a oferit atenția lui,grija lui, înțelegerea, afecțiunea, fidelitatea, respectul etc.
God!
Sincer, miss Freya, ești huge, mamă, chiar și peste mine.
Acum că spui tu toate astea, realizez de ce iubirea nu trage la mine ) adică nu știu dacă aș fi în stare să fac 3 lucruri din ce susții tu că faci și țin să te cred pe cuvânt, că nu ai avea de ce să ne minți, doar de dragul de a da bine pe TPU.
Dar acum că spui lucruri concrete, dar înălțătoare, realizez că eu nu sunt în stare să ofer nici un sfert din ce spui tu pe aici. Chiar cred că sunt egoistă. Adică eu clar nu aș reuși să fac compromisuri, cumva tocmai și din această cauză cam fug eu uneori de iubirea asta ) pentru că ideea de a sta lângă un om, cu care trebuie să împart până și casa și să fac poate ca el, nu ca mine, sau să mă pun pe mine pe locul 2 pentru el, sincer, nu aș fi în stare.
Chiar nu mă văd.
Cel mult ador ideea de iubire din cauza sindromului meu de salvator, în sensul că poate ajutând pe cineva sau fiind lângă cineva, dau un sens vieții mele, dar mai mult, mai profund nu m-aș vedea iubind.
Iar singura profunzime pe care aș trăi-o ar fi oricum probabil din cauza personalității mele de tip dependent, adică eu aș iubi din dependență, chiar în sensul ăla bolnav la un moment dat de aș simți că mă sinucid dacă el m-ar abandona într-o bună zi, dar nu știu dacă sincer aș fi în stare să iubesc la un nivel high.
Hmm, văzând acum răspunsurile voastre, am cam aflat și eu mai multe despre mine și despre ce cred despre iubirea asta.
Și eu "depind" mai ales sufletește de omul de lângă mine,pentru ca nu pot sa suport singurătatea, iar după ce ofer cele enumerate mai sus și ma și obișnuiesc cu omul, îți dai seama ca mi-ar fi dificil sa las totul balta, sau sa fiu lăsată balta.Dar uneori în viata nu ai ce sa faci, mai treci și prin lucuri de genul asta și nu trebuie sa te demoralizezi.Suferi,cazi,te ridici și mergi înainte.
Din perspectiva mea da.In iubire trebuie sa oferi afecțiune,atenție, respect, fidelitate dar sa faci și anumite compromisuri.
Acum sa nu ne intelegem greșit, nu e ok sa renunti la planurile tale sau la viata ta pentru cineva ce poate mâine pleacă.Dar se poate întâmpla sa nu o suporți pe mama lui spre exemplu, dar o data la ceva vreme faci un compromis sa mergi în vizita.Se mai poate intampla sa fie pasionat de fotbal, pescuit sau mașini ceia ce ți-e ți se pare o chestie aiurea.Dar îl "lasi" cum se spune sa își mai facă câte o achiziție legata de pasiunea lui, sau mai mergi cu el la o întrecere, un meci etc.
Pentru mine iubire nu exista rămâne la stadiul de basm
Nimeni no să te iubesc daca nu are ceva de obținut în schimb
Ai atins punctul cel mai culminant din realitatea și crezarea mea.
Me gusta!
Cred că e posibil să întrebi cam degeaba.
Cine nu a iubit niciodată nu prea o să aibă ce să-ți răspundă. Decât ce crede el/ea teoretic.
Iar cei mai tineri cu "am văzut o fată frumoasă și m-am îndrăgostit" sunt mult, mult prea departe.
Pe de altă parte, există și oameni maturi care n-au experimentat niciodată în viață dragostea adevărată. Așa că...
Probabil, când vei simți vreodată că ți-ai da viața ta, ca să îl/o salvezi pe cel/cea de lângă tine... e posibil să îl/o iubești cu adevărat.
Domnule Hamurabi, credeam că ești doar comediant, nu cunoșteam și latura aceasta profundă a dumneata
Ce să zic, partea cu "datul vieții" parcă e too much, chiar și pentru mine
Da,de aia exista bărbați care își înșeală nevasta cu copil in procente mari
Femeia după ce a născut are șanse mai mari să fie înșelată
Bărbați familiști exista dar foarte puțini, prin urmare iubire nu exista doar oamenii care convențuiesc împreună pentru un scop comun *copii*
Gosh! Bărbatul cui, domnule Anonim cu cine?
Nu am prea înțeles.
Exact! Aici vorbiți pe limba mea.
Pentru mine dragostea înseamnă un singur lucru: Dumnezeu.
1 Ioan 4:7-8 VDC
"Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste."
După citatul tău, direct în Iad mă duc
Cred că citind asta, apoi auzind că lumea nu mai crede în iubire, e corect să vină Apocalipsa.
Există multe feluri in care poți sa iubești cu Adevărat iubirea față de un părinte iubirea față de mama ta tatăl tau iubirea față de fratele tau sora ta dar doar o singură inima te poate marca pe viață doar o singură inima ai so iubești cu Adevărat incondiționat ai so iubești mai mult decat propi tăi părinți propi tăi frați și oricine ar fi pe lumea asta nimeni nu-i poate lua locul acelei persoane la acea inima pe care o iubești mai mult ca viata ta ți-ai sacrifica și viața pentru inima aceia căci inima aia este una atâta doar inima aia o săte facă fericit cu Adevărat da cu Adevărat doar inima aia o săte facă sa zâmbești și să prinzi viață cu Adevărat să simți ca ești viu și ca trăiești cu Adevărat doar acea inima te va face să-ți dai seama cu Adevărat da cu Adevărat ce este sa iubești cu Adevărat ce înseamnă sa iubești cu Adevărat chiar și de tear lovi și cu cele mai grele vorbe și comportamente și de tear face sa suferi in ultimul hal posibil sa dea cu tine de pământ și de tear înșela tot persona aia tot inima aia ai so iubești cu Adevărat da cu Adevărat căci inima aia este doar una atâta nu există inima ca acea inima sate facă fericit cu Adevărat pe lumea asta este ceva ce nu o poți defini in cuvinte este ceva ce nu o poți defini in scris este ceva ce nu o poți desena este ceva ce nu o poți explica in nici fel posibil
Top G Forever
Ok!
First, dar sper să nu te superi, deoarece tu chiar ai niște vorbe frumoase, scrise from your heart, but, mai citește o dată și mai rectifică unele greșeli gramaticale, însă o să pun asta și pe seama faptului că tu chiar ai simțit la un nivel high tot ceea ce ai scris și ca să nu-ți pierzi ideea ai scris repede, știu asta deoarece și eu o pățesc mereu, când chiar dau câte un sfat din sufletul meu, din adâncurile lui, God, păi nici nu mai am timp să mă uit la cum am scris, deoarece pun tot sufletul în acele scrieri.
Deci te înțeleg, dar să ai în vedere și treaba asta.
Acum revenind, la esența mesajului și lăsând gramatica la o parte sigur ai și tu o latură de scriitor sau filosof, dar ceea ce susții pentru mine una, care sunt idealistă în iubirea asta dar cam nu prea mai cred în ea, mi s-a părut că mesajul tău e scos dintr-un roman de dragoste. E prea sweet și prea idealist chiar și pentru mine, ba chiar e painfull ceea ce susții tu aici, dar jur că te cred pe cuvânt, adică dacă eu nu am fost în stare să simt acea iubire sub această formă never, țin să cred că unele persoane o experimentează la un nivel high și chiar de sacrificiu uneori Dacă tot ceea ce ai scris aici ai și trăit, de fapt dacă e fix așa și încă mai și trăiești, de la mine una ai jos pălăria. Adică, cred că trebuie să ai nervi de fier, să trăiești totuși așa și să mai vrei să trăiești în continuare, simțind toate acelea.
Dacă nu le-ai experimentat și totuși ne scrii așa, dă-mi voie atunci să te felicit că e așa cum spuneam, chiar ai stofă de scriitor, poți analiza și merge departe cu ideile.
Pe final aș mai adăuga doar ceva, dacă totuși ai experimentat ceea ce scrii aici, ai grijă pe viitor, să nu te rănească și mai mult, trăind astfel, ba chiar simțind astfel, sunt conștientă că ceea ce simți nu ai cum să schimbi oricum, simți și experimentezi, dar mai poți controla uneori, deci poate mai controlezi, când vrei să pui atâta suflet în iubirea asta și ai grijă oricum la oamenii răi, oamenii în ziua de azi sunt foarte răi, deci dacă ai o simțire înaltă de sentimente și feelinguri, ai grijă, mă refer la tine și cum trăiești, simți, că oamenii răi oricum nu ai cum să-i schimbi tu, și oricum dacă ți-e dat să-i întâlnești, îi vei întâlni. Dar ai grijă la ce simți, că fiind un om senzitiv, hipersensibil, va mișca multe în tine.
Nu condamnă pe nimeni sa iubescă cu Adevărat da cu Adevărat este periculos si insuportabil...
Top G Forever
Eu nu sunt filosof și nici poet nu recit si scriu poezie eu îți scriu un Adevăr sincer si Adevărat unul foarte insuportabil de greu pe care nu ți-l dorec să-l trăiești îți va macină conștinta și inima îți va fi dificil de greu sa poți scoate o singură vorba întreagă cu Adevărat pe gură nu te juca cu cuvintele căci obser ușor ce spui și unde bați eu nu ma joc cu cuvântul și scriul meu eu spun ce trăiesc cu Adevărat din inima asta care a vazut si gustat din tot cei mai bun pe lumea asta minunată si corectă.
Top G Forever
Păi atunci cu atât mai mult ar trebui să-mi asculți sfatul. Dacă ai puterea de a simți la un nivel high, ar trebui să ai grijă totuși de cine te îndrăgostești, ori pe cine iubești. Acum nu spun să devii paranoic, ci doar să ai ochii deschiși, atâta tot.
Dragostea este un concept complex și poate fi privită diferit de fiecare persoană în parte. Personal, cred că dragostea este o legătură puternică și profundă între două persoane care se iubesc sincer, se respectă reciproc și se sprijină în orice situație. Pentru mine, dragostea nu se bazează doar pe atracția fizică sau pe câteva momente romantice, ci mai degrabă pe o conexiune emoțională profundă care se dezvoltă în timp și care necesită efort și angajament din ambele părți.
În ceea ce privește întrebarea dacă dragostea există sau nu, cred că este o întrebare care poate fi privită din perspectiva fiecărei persoane în parte. Există oameni care cred în dragoste și oameni care nu cred, iar aceasta poate fi influențată de experiențele trecute și de modul în care au fost tratați în relațiile lor anterioare. Personal, cred că dragostea există și este o parte importantă a vieții noastre, dar în același timp, este important să nu ne bazăm întreaga fericire și împlinire pe o relație romantică.
Www, observ un răspuns rațional și echilibrat, dar cred că cireașa de pe tort, ai lăsat-o fix la final. Și ai spus ceva ce, din păcate, mai ales cred că noi oamenii care nu credem în dragostea asta, exact asta tindem să facem, adică ne cam punem toate speranțele în iubirea asta, trăim chiar cu o credință că doar iubirea ne va salva și aduce fericirea și funny e că de multe ori, toată nefericirea noastră o punem chiar pe seama faptului că noi nu avem sau deținem o relație amoroasă, ori că iubirea nu există și nu o trăim, când de fapt, o relație de iubire este oricum o mică latură existențială din amalgamul de laturi existențiale.
Hmm, nu știu de ce, dar simt că în seara asta creierul meu pur și simplu s-o deschis și voi toți chiar ați dat răspunsuri ample și bogate, ba chiar am ce să analizez, ba chiar mi-ați pus rotițele în mișcare cu toate informațiile primite de la voi, câte o bucată din fiecare, din voi.
Ahh, și acum ca să-mi prezint și eu iar frustrările pe TPU, e sad că nu poate exista ceva de genul lui TPU și pe viu, adică gen grupuri de dezbateri sau nu știu, pe direcția asta, ba chiar am mai adresat eu întrebări pe aici despre subiectul ăsta, ceva între Alcoolicii anonimi și Biserica Adventistă unde am înțeles că lumea are întruniri regulate, la care participă ca să dezbată, citească și înțeleagă Biblia, deci ceva de genul ar fi frumos, mai ales pentru noi introverții, chiar și pentru cei cu anxietate, ar fi fain, dar singură nu pot face nimic, însă vise și dorințe sunt în sensul ăsta. Simt că am avea multe de discutat/dezbătut/filosofat, ba chiar aflat, dar să existe totuși o structură. Că așa să postez pe TPU sau pe FB că fac eu nu știu ce întrunire, ca să ne întâlnim nu știu unde, la nu știu ce oră ca să vorbim, nu e ceva ok, adică totul să fie cumva și "monitorizat", securizat, să aibă o structură, deci tocmai de aceea vedeam ideea asta sub forma unui ONG sau o asociație ceva, sau ceva, dar legal, cu o oarecare identitate, nu chiar afacere, dar să aibă și ideea asta o denumire, o identitate, o structură în societate. Ar fi fain, să văd așa ceva pe viu.
Dar cred că voi rămâne doar cu visarea.
Poate o să ai vreodată norocul să ajungi și în punctul ăla.
Altfel... multe vieți se scurg fără să afle vreodată ce e dragostea adevărată. Sau se mulțumesc cu surogate sau "fierbințeli de moment" care mai târziu se transformă în obișnuință, indiferență și plictiseală.
Și atunci vor spune - Nu există așa ceva!
Și da. Au dreptate.
Pentru unii nu există și nu va exista niciodată așa ceva.
Și cine e atât de nebun încât să încerce să-i convingă? Și de ce?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
