Observaţi două moduri de exprimare a aceleiaşi idei: 1. Mie îmi place de un băiat de la mine din clasă. Nu ştiu dacă şi lui îi place de mine. 2. Eu plac un băiat de la mine din clasă. Nu ştiu...? (mai mult)

Question

Observaţi două moduri de exprimare a aceleiaşi idei: 1.  Mie îmi place de un băiat de la mine din clasă. Nu ştiu dacă şi lui îi place de mine. 2. Eu plac un băiat de la mine din clasă. Nu ştiu dacă şi el mă place. Care din astea două vi se pare că sună mai natural, mai româneşte? Sau: 1.  Mie îmi plac filmele cu cowboy. 2. Eu plac filmele cu cowboy. Care din astea două? Sau: 1.  Când eram copil îmi plăcea ciocolata. 2. Când eram copil plăceam ciocolata.
Care? Cum?

anonim_4396 · Accepted Answer

Verbul "a placea" cere un subiect logic in dativ.De aceea e corecta forma neaccentuata a pronumelui personal pentru dativ(mie, tie,noua etc). Deci "Mie imi place ciocolata",nu "Eu plac ciocolata". Confuzia nu se produce aici(cred ca e evident ca varianta cu "mie" suna mai bine), ci la primul exemplu,"eu plac un baiat", care ar suna relativ bine, doar ca pronumele "eu" e in nominativ, nu dativ.

sabin89 · Answer

Bun, dacă verbul "a plăcea" cere... aşa cum ai zis şi deci forma corectă e cea cu "mie, ţie etc", de ce spui la urmă că forma "eu plac un băiat/o fată" sună relativ bine şi nu spui răspicat :)) "e incorectă". Felul cum ai încheiat comentariul lasă să se înţeleagă că merge şi aşa. Eu vreau să ştiu nu dacă ceva merge sau nu, ci dacă este corect sau nu. Oricum, îţi mulţumesc pentru răspuns. Eşti singura care a avut bunăvoinţa să-şi exprime o părere referitor la întrebarea asta.

anonim_4396 · Answer

Ai intrebat cum ar suna mai natural, mai romaneste.Din punctul meu de vedere,"eu plac" suna acceptabil, dar e incorect.

sabin89 · Answer

Cum e cu subiectul ăsta în dativ? Nu prea înţeleg. Eu ştiu că subiectul răspunde la întrebarea cine sau ce. Chiar nu ştiu care e subiectul într-o propoziţie de felul: "Mie îmi place ciocolata". Pentru că nu ai cum să pui aici întrebarea cine (şi nici ce). Poate ar merge întrebarea "despre cine este vorba în propoziţie", dar nici în cazul ăste nu îmi este prea clar. În propoziţie pot spune că este vorba fie de ciocolată, fie de persoana mea.

anonim_4396 · Answer

Subiectul gramatical este obiectul/ persoana care face acțiunea.Subiectul logic este obiectul gândirii noastre, conceptul la care facem referire.Subiectul gramatical, intr-adevăr, raspunde la intrebarile "cine","ce", intrebari ce cer cazul nominativ.Subiectul logic nu are o întrebare specifica și nici o funcție specifica(el poate fi spre exemplu complement de agent).In propoziția data de tine, subiectul gramatical este "ciocolata".De ce sa nu ai cum sa pui intrebarea? Intrebi:"Ce îmi place? Raspuns:ciocolata.Cazul e nominativ.Dar scopul tău nu a fost sa accentuezi ciocolata, ci preferința ta personală, cu alte cuvinte persoana ta e in centrul actiunii/gândirii.De aceea complementul indirect "mie" joaca rolul unui subiect logic.
De cele mai multe ori subiectele coincid(cel gramatical cu cel logic)pentru ca obiectul gândirii este și obiectul acțiunii.Dar pot apărea și excepții.

sabin89 · Answer

Deci, dacă la şcoală m-ar fi întrebat simplu: Hey, tu ăla, care e subiectul în propoziţia "..."? Eu ce ar fi trebuit să răspund? Simplu, ciocolata? Sau să fac o discuţie, în genul celei ce am făcut-o noi aici, în care să spun si ceva despre subiectul logic etc?

anonim_4396 · Answer

Sincer,n-am nicio idee dacă înveți chestii de genul la școala.Ai raspunde simplu,"ciocolata". Pentru ca atunci când intrebi care e subiectul unei propoziții, te referi(in general)dpdv gramaticala.

sabin89 · Answer

Cum de nu ai nicio idee dacă se învaţă chestii de astea la scoală? Că doar si tu ai trecut prin scoală si stii ce se învaţă acolo. :) Şi, dacă nu te supără sâcâiala mea, te-as mai întreba ceva: verbul "a fi" are formă pentru modul supin? Poţi să dai un exemplu?

anonim_4396 · Answer

Nu țin minte exact dacă le-am făcut la clasa.La asta ma refeream.
Nu știu ce sa îți zic legat de întrebarea ta.Ma gândeam la expresiile:"de mancat, a mancat"/"de scris lecția, a scris"/"de fost, a fost".La o prima vedere verbul "a fi"pare la supin, mai ales ca își însușește și prepozitia "de".Cu toate ca nu are comportamentul specific unei astfel de forme non-finite, dupa structura e similar cu supinul.Dar nu am nicio certitudine ca e așa, mai ales ca nu am avut răbdarea sa ma uit încă in Gramatica Academiei.Parerea mea e ca verbul nu e insa la supin, ci doar preia anumite particularitati(un pseudosupin ca sa zic asa)pentru ca e o simpla repetitie, cu valoare de întărire, de accentuare a unei idei, și aceeași structura poate apărea și in expresiile de genul:"de cald, e cald, dar ploua".

sabin89 · Answer

Da. Cum de ştii aşa multe? :)) E drept că eu am mers pe mate-info, totuşi nu ar trebui să am atâtea lacune. Scrisesem cazul supin în loc de modul supin (acum am modificat). Ar fi bine să fie cât mai mulţi pricepuţi în ale gramaticii aici pe site. Indiferent ce profil urmăm, cu toţii trebuie să vorbim corect şi să cunoaştem gramatica limbii pe care o vorbim. Eu nu m-aş supăra deloc, chiar m-aş bucura să mi se atragă atenţia (cu un asterisc), la orice postare a mea, când fac greşeli gramaticale.
Eram în dubiu şi dacă se cere virgulă după un supin, ca în cazul "de mâncat, a mâncat". Aş fi scris "de mâncat a mâncat". Cred însă că ai dreptate; trebuie virgulă acolo. Supinul se foloseşte şi la prezent. Putem spune "de mâncat, mănâncă; de citit, citeşte". Nu ştiu însă dacă putem spune "de fost, este". Ai întâlnit vreodată formularea asta?

anonim_4396 · Answer

Și eu tot pe mate-info sunt.Nu sunt multe:))Problema adevarata e ca acum nu se pune mare accent pe gramatica și ceea ce se învață e mult prea superficial.Sigur,nimeni nu va iniția polemici de genul, dar nu strica sa știi. Oricum, multe aspecte sunt ambigue și încă se discuta in contradictoriu legat de ele.Nu,n-am întâlnit formularea asta.Nu îmi dau seama in ce context s-ar putea utiliza.

sabin89 · Answer

Thanks. A fost o discuţie interesantă.