Ok, am o poveste destul de lunga dar o s-o fac cat de scurta posibil (daca vrei sa stii mai mult, in caz ca te intereseaza si ai vrea sa ajuti, atunci ar trebui sa ma cunosti mai bine pana sa ajungi acolo). Aici nu pot acoperi toate detaliile dar daca vrei sa afli mai mult atunci mai vorbim in privat, asa sa revin la subiect.

Pe scurt, i fucked up my life, ca adolescent nu prea am avut indrumare si suport sa fac fata "numeroaselor" probleme si schimbari care s-au intampla atunci, cu alte cuvinte am fost prins cu garda jos la multe chestii si am avut de suferit din cauza asta. Cu liceul am avut dat-o-n bara cel mai mult (2 profile care nu mi-au placut, 2 abandonari pe motive personale). Am terminat doar cele 10 clase obligatorii dar mai departe nu am mai avut forta sa continu. Acuma am 20 ani, voi ati spune ca inca sunt tanar si am timp destul sa repar si sa-mi pun viata din nou pe drum dar eu ma simt cateodata coplesit de probleme (atunci cand se aduna ele) si "batran" sa spun asa sufletesc sa mai termin liceul (urasc tineretul de azi, call me old school).

Acuma stiu ca o sa vina "multi" care sa-mi spuna ca nu e timpul pierdut, ai timp sa termini liceul si sa urmezi o facultate. Asemenea raspunsuri le voi primi de la cei care au reusit in viata fara prea mari probleme, ma rog poate ca sunt oleaca nebun dar am o mentalitate foarte ciudata.

Practic intrebarea mea este ce pot face cu viata mea? Cum am mai spus mai sus, is prea "batran" sa mai termin liceul (am pierdut multi ani, multe cunostinte, as avea de recuperat enorm de mult ca sa fiu din nou la zi cu materia, mai ales daca as dori sa fac o facultate). Am diverse probleme personale care imi sunt ca un obstacol in viata si DA! am curajul sa marturisesc si sa vorbesc despre probleme nu prea des intalnite dar care sunt reale. Nu imi este frica de critica, de pareri negative ale altora, ce imi pasa mia daca unu nu ma asculta, raspunsul meu pentru el ii acelasi, nu il ascult si astfel suntem chit.

Vreau insa pareri sau sa stiu, voi ce ati fi facut daca ati fi fost in locul meu. Sau mai mult de atat, voi daca ati avut o problema oarecum asemanatoare (come on, nu toti am fost perfecti in viata, nu sunt singurul screw-up din tara asta) voi ce ati facut atunci?

Cu toate asta eu tot imi doresc sa vorbesc despre subiecte de genul asta, invat mai multe despre viata si probabil ma va ajuta sa-mi gasesc in final un scop.

Daca este cazul sa vorbim in particular, imi puteti trimite in privat id-ul de messeger si vorbim acolo one on one.

Astept parerile si opiniile voastre (cele negative puteti sa le pastrati ca nimeni nu le va citi).

Salut!
Am citit povestea ta... Din câte am înţeles nu mai vrei să faci şcoală. Dacă nu vrei asta, să ştii că s-ar putea să îţi fie destul de greu la noi în ţară. Cunosc o persoană care are 24 de ani şi are 10 clase. A avut o încercare de a îşi termina studiile, dar a renunţat din cauza job-ului care îi plătea şcoala până la urmă.
Ce să zic... Fă un curs de specializare şi alegeţi o meserie. Nu ai neapărat nevoie de şcoală pentru a face ceva, dar te ajută ca şi salar.
Gândeşte-te bine ce ai vrea să faci. Ai posibilitatea de a-ţi continua studiile? Vrei să termini liceul? Vrei să faci o facultate? Vrei o diplomă de inginer? Sau poate vrei să conduci, să te faci şofer. Posibilităţi sunt multe (relativ - că e "criză") trebuie doar să te gândeşti ce vrei. Mult succes!

In primul rand eu as incepe prin a ma autoanaliza mi-as pune cateva intrebari simple de genul ce imi place si ce nu imi place ce as vrea sa fac ce as putea sa schimb, apoi mi-as face ordine in ganduri si as incerca sa vad lucrurile bune din viata mea si as merge pe ele.Gandirea negativa e f daunatoare, gandind negativ iti atragi tot mai multe situatii negative, in momentul in care o sa reusesti sa iei in seama doar lucrurile pozitive, vei realiza ca viata ta se schimba in bine. poti macar sa incerci.Succes.A, si niciodata nu e prea tarziu pentru nimic!

Draga Luky, ar fi usor si frumos sa-mi dau cu parerea din ce-am citit si sa-mi zic apoi ca te-am ajutat.La 20 de ani, si eu mi-am bagat ceva in ea de viata-metaforic vorbind-am facut si eu cele 10 clase obligatorii, si mergeam din esec in esec, ceeace a facut sa-mi scada drastic imaginea de sine, implicit pofta de viata.pe ce puneam mana nu-mi reusea nimic. Dupa 9ani de la cele 10 clase, m-am inscris la seral si ce crezi-am abandonat dupa 2 ani.Insa,n-am abandonat viata cu totul, am incercat sa o mentin la un nivel acceptabil, avand si folosind credinta si speranta ca o ancora de care mi-am agatat viata.Asta este, suntem oameni, suntem vulnerabili, mai ales la 20 de ani, si piedici in calea vietii sunt destule. Dar frumusetea vietii nu sta in cat de confortabila si fara de nacazuri este ea, ci in felul in care depasesti necazurile vietii, in felul in care te ridici deasupra problemelor vietii.Esti prea "batran" pentru scoala? Asa ziceam si eu pana anul trecut, cand am decis sa-mi continui studiile, si asta dupa vreo 20 de ani de cand am abandonat seralul, terminand al 2 lea din clasa, luand bac-ul din prima.Si daca tot m-am considerat prea "batran" pentru studii, sa stii ca acum sunt primul an la facultatea de psi.Reteta mea este, repet, credinta si speranta in puterea lui Dumnezeu. Daca privesc la mine, la viata mea e normal sa-mi vina sa-mi bag ceva in ea, insa cand privesc la puterea lui Dumnezeu, orice obstacol il trec cu o usuratate de care si eu ma mir.Viata merge inainte si fara noi Luky, dar e pacat s-o abandonezi, indiferent de cati ani ai, indiferent de cat te simti de "batran". Si nu uita, scenariul vietii noi ni-l scriem prin ceeace gandim despre noi insine.

De cum ai inceput sa povestesti este clar ca numai gandurii rele ai, noi suntem ceea ce gandim

Gândirea reprezintă nivelul cel mai înalt de prelucrare şi integrare a informaţiei despre lumea externă şi despre propriul nostru EU. Prin ea se realizează saltul calitativ al activităţii de cunoaştere de la particular la general, de la accidental la necesar, de la simpla constatare a existenţei obiectului la interpretarea şi explicarea lui legic-cauzală, se face trecerea de la procesele psihice cognitiv senzoriale la cele cognitiv superioare.

Prin urmare, gândirea este procesul psihic de reflectare mijlocită şi generalizat-abstractă - sub forma noţiunilor, judecăţilor şi raţionamentelor - a însuşirilor comune, esenţiale şi necesare ale obiectelor şi a relaţiilor legice, cauzale între ele

Daca vrei sa-ti mearga bine gandeste-te ca esti tanar ci nu batran, ca esti destul de destept si fara sa fi terminat o scoala, sa iti fie bine trebuie sa-l si atragi nu numai sa gandesti negativ cu psihicul iar cu voce tare sa spui ca ar putea sa-ti fie bine daca ai face asta sau ailalta
Sunt oameni/ca si mine de astfel care avem regrete si neanpliniri, insa sa nu ne mai uitam in trecut, sa vedem prezentul si viitorul si mai ales sa vrem sa ne fie bine.Bafta in ceea ce gandesti

Daca zici ca nu mai vrei sa faci scoala, de ce nu te apuci de facut un curs de specializare intr-o meserie.
Ai sa te angajezi, si ai sa iti vezi de viata ta.
Sau esti prea tanar sa lucrezi?

Nu doresti incurajari...pai, sunt o fire adaptabila! Iti face placere daca ti-as spune ca ai o traiectorie fantastica, tine-o tot asa?! Pot s-o fac, vezi bine!
Criticul are dreptate perfecta, gandeste-te ce iti place sa faci si actioneaza in consecinta!
Nu ai prea multe alternative: scoala, serviciu sau parazit!