Pana unde merge curajul vostru? In panzele albe ale blandetii sau in panzele negre ale violentei?

Pana in panzele albe + albastru ale ignorarii , sau daca ignorare e blandete, pana in panzele albe ale blandetii.

Da, a ignora, a fi indiferent face parte din panzele albe ale blandetii, cel mai greu lucru de realizat. Dar nu stiu cum e a ignora, a fi indiferent in partea cealalta? Aici nu ma pricep? E semnul, ca ce?

A da un mare sau mic s**t pe ce e in partea cealalta. E semnul ca ai crescut si nu iti mai bati capul cu toti, presupune curaj, la un moment dat o sa infrunti viata singura.

Si e violenta intensa sau renuntarea la ea, dupa tine?

Nu ma refer, indiferenta violentului e renuntarea la violenta? Curajul?

Până la violenţă, fie ea fizică sau verbală.

Si explicam tu, indiferenta fara de un stimul e renuntarea la violenta sau e altceva? Si cand renunti la un stimul si zici: asta nu ma enerveaza?

Da, ma rog, daca renunta la violenta nu mai e violent. Cred ca oamenii devin violenti din frica, e normal sa simti frica, dar curajul te face sa nu te pierzi cu firea, astfel infrunti problemele cu blandete/calm, de obicei ignorand una alta, amenintari, de exemplu.

Să nu confundăm curajul cu inconștiența prostească.

Nu serios. La ce te referi ca fiind o inconstienta prosteasca?

Când vezi că 8 indivizi 2x2 îti vandalizează mașina cu b€tele de baseball iar tu cobori la ei cu făcălețul și speri să-i faci să plece.

Până-n pânzele raționamentului.

A! Ma gandeam eu ca ai vrut sa zici ca uneori curajul in formula violenta e inconstienta prosteasca. Ai dreptate. Inconstienta lor era prosteasca. Cum ii faci din curajosi si distrugatori, cu motiv sau fara, sa fie doar niste inconstienti care lasa coada intre picioare? E clar ca nu la fel de inconstient, cu facaletul.

Eu cred ca frica te face apatic, nu violent. E vorba de lupta sau fugi. Frica te poate amana cu vointa, nu neaparat sa te faca apatic, lipsit de blandete sau violenta. E fuga de actiune, nu?

Adica neutralitatii, fara afect. Ma gandeam eu cum sa introduc partea a treia, dar am amanat.

Mă refer la curajul ăla prostesc, când știi că nu ai șanse de câștig, dar tu tot te arunci în luptă. Ca țiganii ăia care se duc să-și apere fratele cu mâinile goale în fața altor 5 tigani cu katane și topoare.
Dar dacă te duci cu o automată, ăla nu mai e curaj prostesc, pentru că șansele sunt în favoarea ta.

Cred că da, renunţarea la violenţă. Oricum, curajul meu în faţa altor oameni nu se manifestă prin violenţă fizică, ci verbală. Violenţa fizică apare numai când sunt singură, iar asta se întâmplă datorită crizelor de nervi. Nu mă avânt cu pumnu-n oameni, pentru că nu ştiu dacă odată ce atinge corpul se mai opreşte. De asemenea şi cea verbală depinde de persoana cu care vorbesc, că n-o să m-apuc la şcoală de-njurat profesorii pentru că mi-ai pus o notă mică sau orice altceva. Ştiu totuşi să mă abţin, dar violenţa e limita.

Da. Temporar. Ca ori iti fura automata si o cloneaza, ori isi cumpara zece, restul, cineva, se gaseste unul care sa nu suporte ca ai castigat tu dominanta, ca esti "venerat", ca acum, nu mai se caraie la tine.Stii si tu psihologia masculina pe versantul curaj violent.

Ti-ai explicat cum ai ajuns pe versantul acesta? Te reprezinta, e mediul tau, descoperi ca instinctiv ai o cunoastere vasta al mediului violent, cauze, efecte, strategii? Sau?

Curajul nu trebuie să fie neaparat violent. Sunt o mulțime de metode de a învinge din umbră sau de a-ți face adversarii să se mănânce între ei. Trebuie doar să nu te grăbești și să judeci totul cu calm.

Da, e mediul meu, mă reprezintă. Am dat dovadă de impulsivitate de când eram mică, cu timpul a devenit ceva ce mă caracterizează atât de bine, încât nu m-aş putea imagina în alt mod.

Acum mi-se pare asa superficiala discutia, in gandire, in afect imi pare tot mai grea, mai rascolitoare. Stii de ce? Am vazut astrograma. Il aveam pe Neptun intr=o casa care il facea sa-mi dea: exprimare mai putin terestra, greu de inteles de cei cu o judecata concreta, pozitiv fiind abilitatea poetica si de esentializare, bla, bla, ceva pe afect deci. Dar Saturn era intr-o casa care-mi dadea o anuimta ingustime si culmea era in opozitie cu Neptun. Iar la Neptun in casa respectiva, scria ca daca e afectat, nativul devine de-a binelea confuz in exprimare. Trebuia sa conbini informatiile sa intelegi. Apoi zicea ca lectia lui Saturn e sa-ti depasesti propria superficialitate. Ma gandesc si zic: a, superficialitatea in afect. Ceva pe aici. Vezi ce lupta duc? E foarte interesant. Mai ales partea cu afectatul. Si se potrivea tot. Saturn imi afecta si Ceva la Uranus si la Jupiter, cel mai putin, dar asta e nasol, ce imi dadeau ele in casele din momentul nasterii. Tot se potrivea.Si mai traiesc si intr-un popor Saturnian. Stii, ca ce nu iti merge bine, sau nu ai, poti sa iei de la altul, sa te lasi influentat, doar ca iti pierzi independenta, insa e singurul motiv pentru care cineva nu-si deplange independenta si zice :multumesc miracole. Uranus imi dadea originalitatea si stari revolutionare si Saturn iar afecta. Dar nu am pus cap la cap sa aprofundez, trebuie sa intelegi din alaturari. Ce da cu ce da, dar se afecteaza, una pe alta.Pluto ma facea sa simt ca am o misiune din descifrarea subconstientului si nu mai stiu ce. Daca era afectat faceam urat la inamici, care nu stiu daca erau neaparat reali. Am uitat restul. Aproape ca ma "vezi" acum. Saracul barbate-miu. La el se intelegea ca m-a luat din marea calitate, nu stiu ce inalt, cu armonia si erorile fata de altii, tra, la, evolutie. era frumos de tot, dar nu am tinut minte. Lupta cu impulsuri de celibatar, tra la. Se potrivea tot. Zice:uite ce m-a ajutat sa inteleg si mi-a permis. Multumesc cerului, zic eu, zambind misterios.

Hai că m-ai băgat în ceață, la ora asta nu prea înțeleg eu chestii despre Saturn și Neptun...
Termin ness-ul și mă întorc la scris.

Da, sa vezi ce m-am speriat eu, cand iubitul meu care se pricepe la astrologie, mai bine decat multi, a incercat sa ma invete sa analizez informatiile din astrograma. In concluzie era ca: daca vreau sa aleg gresit am ce sa aleg. Si culmea era ca incepusem sa aleg gresit si mai gaseam ceva gresit si tot asa. In loc sa iau tot ce este superior, ma duceam urat. Dar tot nu am inteles: in autoeducatia mea, cum aflu ce ma determina sa fac click si sa o iau pe unde nu trebuie. Oricum era asa de complicat, incat parca desfaceai o varza, dar "atmosferica "cumva, atmosfera in care te scalzi, in care una se suprapunea cu alta, ce iti dadea aici pozitia unui astru se suprapunea cu alta, venea apoi suprapuneri cu cuadraturi si sextile si conjunctii si grade, care le calcula si le imbina astrologul, eu doar incercam sa imbin informatiile. E asa greu. Trebuie sa studiezi luni de zile, ca sa iti foloseasca actul de a iti face astrograma. E nevoie de multa perspicacitate, iar cand intrezaresti cum alegeai, te infricosezi. Ce ma determina ce? Ce alege un altul nu ma poate obliga, iar viitorul nu e facut. Sa te lasi daramat asa usor, e o tampenie. Caci, in cazul meu, interpretez ca a te lasa daramat te duce la alegeri proaste. De asta simteam nevoia intens si disperata de muzica, ca te inalta. Apropos, aveam de la Saturn sa nu vad cat de mare e universul, sa imi ingustez cautarile, pana sa ramana doar latura religioasa a oamenilor, nu mai stiu ce. Probabil ce vezi e un stimul sa alegi. Faptul ca ma grabesc sa-ti comunic, e un semn de superficialitate, caci nici eu nu m-am lamurit indeajuns. Imi dadea luna ceva bun, pe urma in alte combinatii, nu stiu, imi dadea ceva ha, apoi deodata ajungeam la ca-mi dadea sa pierd tot ce imi dadea puterea ei de a castiga, daca alegeam asta. Si pe urma, ma tot vedeam pe mine, cum oscilam, ba asa, ba asa, pe urma eram confuza.Cum sa vad lucrurile? Imi luam pentru "ochi", sa vad ba ochelarii acestia, care ma duceau la ceva, ba ochelarii acestia care ma duceau la altceva si pe urma nauca: care e adevarul? Pai daca te privesc pe tine prin puterea de a da clasa mincinosilor, sau alegerilor violente si ...altele...iti dai seama care era adevarul? Dar daca te privesc pe tine prin ce imi dadea Jupiter, inainte ca ceva sa-mi dea ocazia sa-l astup, iti dai seama care era adevarul?

E ce ai ales tu sa iei de la astre, acum inteleg mai bine. De cand mi-am studiat astrograma putin, ca teren al alegerilor.Cine stie ce mai puteai sa alegi si ai refuzat. Dar cine stie motivatia?

Cum imi parea ca alesese sa incerce, sa {; poata:} Fanatic dupa nu conteaza?

Iti dau o situatie: o fata si-a propus, din un motiv sufletesc, sa se expuna dezbracata toata viata ei, pentru a fi "virgina" de neatins si fara frunza. S-a pozat dezbracata si ce a mai facut, sa atraga atentia si sa controleze cursul evenimentelor.Pana in ce panze ai merge cu ea? Mentionez ca stii, ca pe parcurs nu doar ca nu a ramas virgina care sfideaza si controleaza, dar nici nu a devenit maritata care umbla fara frunza si controleaza schimband lumea, specia masculina sau ce era in capul ei. Spre ce panze te-ar provoca sa mergi povestea ei si de ce? Sa mai adaug, dar cand s-a speriat si a inceput sa ceara ajutor, asta dupa ce reusise sa atraga atentia la jumate de mapamond?

Iti dau o situatie: o fata si-a propus, din un motiv sufletesc, sa se expuna dezbracata toata viata ei, pentru a fi "virgina" de neatins si fara frunza. S-a pozat dezbracata si ce a mai facut, sa atraga atentia si sa controleze cursul evenimentelor.Pana in ce panze ai merge cu ea? Mentionez ca stii, ca pe parcurs nu doar ca nu a ramas virgina care sfideaza si controleaza, dar nici nu a devenit maritata care umbla fara frunza si controleaza schimband lumea, specia masculina sau ce era in capul ei. Spre ce panze te-ar provoca sa mergi povestea ei si de ce? Sa mai adaug, dar cand s-a speriat si a inceput sa ceara ajutor, asta dupa ce reusise sa atraga atentia la jumate de mapamond?

Nu tolerez prostia, probabil puţin mi-ar păsa.

Bine. E o prostie sa ceri prea mult de la specie.Asa e.Luptele se duc pentru cate putin. Pas cu pas.