Părinții mei sunt plecați și de câteva zile sunt singură acasă.
Aseară m-am trezit la 1 noaptea și m- am dus la bucătărie sa iau un pahar cu apă.
Când am aprins lumina nu era nimeni, dar după ce m-am dus să iau apă a apărut un om îmbrăcat in negru nu l-am văzut la față că era cu spatele și a dispărut în 2 secunde.

Am verificat toate camerele și nu era nimeni, ușa era încuiată cum am lăsat-o.
Acum îmi e frică.
Cum pot să-mi dau seama cine era omul ăla? Dacă era vreun spirit rău?

Nu era nimic, se numește halucinație. Sper că ești ok

Imaginația, am patit-o si eu
Chemă o amică sa stai cu ea, sau o rudă de încredere!

Nu iti face griji, nu este nimic acolo, doar ti s-a parut. Aprinde TV-ul, da pe desene, pune muzica, lasa becul stins si culca-te. Nu se consuma asa mult curent pana maine dimineata.

Hai ca iti trimit ingerul care ma apara pe mine mereu la tine asa ca nu iti face griji
Noapte frumoasa sa ai!

Ai avut curaj sa verifici? Atunci esti si tu constienta ca nu a fost nimic. Doar o halucinatie. Noaptea tindem sa interpretam aiurea umbrele din jurul nostru cu coada ochiului.

Mintea o ia razna, mie acum de curand mi s-a intamplat sa stau cu ochii in telefon si sa ridic brusc ochii spre camara, acolo am o usa cu geam, nu se vede clar pe geam nici de afara, nici din camara, in fractiunea de secunda in care am ridicat capul din telefon am zarit o figura ce avea o palarie pe cap, cumva deasupra geamului, eu ajung la geam, acea silueta era mai inalta, avea aproape 2 metri, daca e sa o luam asa, m-am dus glont in camara din instinct cu toate ca stiam ca nu e nimic si e doar iluzia din capul meu, am ras apoi si mi-am zis ''hai ba ce dracu, incep sa vad fantome, m-am dilit dupa acum''

Un sfat, infrunta-ti teama, totul e in capul tau, mintea e monstruoasa, evita filmele horror, intotdeauna daca auzi zgomote, sa-ti iei inima in dinti si sa verifici pentru linistea ta sufleteasca, eu eram fiert pe intuneric, mi-era o frica de muream de el, nici la baie nu ma duceam daca se lasa intunericul, tata mi-a scos din cap frica asta pe vremea cand aveam casa in constructii, in santier, stia ca imi e frica si m-a bagat in santier pe bezna si m-am simtit protejat, apoi el plecase de acolo si ma punea sa ies singur, apoi ma punea sa intru si sa ies si tot asa, ma tot punea sa repet ''sunt barbat, sunt barbat'' si asa mi-am scos teama de intuneric, m-a invatat sa imi infrunt temerile, am avut situatii in care a trebuit sa infrunt iar intunericul si cand am mai crescut si nu era langa mine l-am infruntat in felul meu, in prezent nu mai am treaba, ar fi fost culmea )))), infrunta-ti teama!

Ti-o fi amorțit creierul