Sincer, mie nu prea imi plac smiorcaitele si fetele ¨pisicutze¨. Alea care in loc sa vorbeasca mieone.
O fata trebuie sa aiba un pic de tarie sufleteasca si sa nu planga imediat, la prima problema care o are.
Totusi unele sunt simpatice si adorabile.ca tine
Eu cred ca si barbatii plang, dar ca unele femei fac exces de plans si in chestii prea putin importante. Sunt barbati care isi mentin sensibilitatea la lacrimile feminine si pot fi santajati cu ele. Altii insa considera plansul ca o arma de santaj si nu mai sunt impresonati nici maca cand situatia e cu adevarat grava.
Eu nu sunt plangacioasa.Numai daca este cazul Trebuie sa recunosc.Cateodata si eu mai plang.Asta pentru ca prin plans ma descarc si apoi ma simt mult mai bine
Deci nu am o parere proasta despre fetele astea.Sunt mai sensibile. Asta e
@Silvia -Cum sa te critice cineva? Eu nu sunt aici? May sa nu v-a luati de ea
Si barbatii plang, normal.
Mie nu imi place sa fiu vazuta cand plang. Daca imi vine sa plang, nu o fac niciodata cand este cineva de fata. Merg pe principiul: un zambet poate sa-l faca fericit pe cel de langa tine
Eu una plang din orice...de fericire plang...de triste plang... e singurul mod in care ma pot manifesta... uneori stiu ca sunt ciudata da' ce sa fac...sunt fff emotiva...
Daca sunt mai sensibile sunt si mai plagaciaose asta nu cred ca e un defect major... asa le e firea. uneori chiar poti castiga din chestia asta.
Eu sunt cea mai sensibila persoana pe care am vazut-o! Cand eram mica, daca venea profesoara sa ma certe, sa ma avertizeze ca nu stiu, sau ca nu sunt atenta la ce vorbeste, deja ma apuca plansul!
Pana la urma nu a mai comentat nimic de mine, ca ma avea pe suflet
Fetele au o anumita sensibilitate sunt usor influentzbile iar pana la plans nu mai este decat un mik pas
Plang din orice si nu ma pot abtine...cand ma apuca incerc sa ma stapanesc dar lacrimile curg fara sa le dau voie.Ma oftic pentru ca uneori cand trebuie sa arat cat de tare sunt pur si simplu nu reusesc.
Dar ma ajuta enorm... dupa ce plang nu mai sunt suparata pe nimeni
Interesant. eu am plins, efectiv cu lacrimi, cind au murit mamaie si tatal meu, acum 3 ani, la o diferenta de 5 luni. Mamaie in iunie si tatal meu citeva zile inainte de ziua mea. De atunci nu mai am lacrimi, s-au dus, dar in schimb, am durere, cit cuprinde... acum... in vara asta... destula... sa-mi ajunga... nu fac economie...
☺Pǻ§†ٱLµ†Zǻ●Löž☻ întreabă: