Pe internet, Facebook, tiktok, circulă o vorbă :
La finalul zilei, nimic nu mai contează.
Toți ne căsătorim cu curva cuiva sau prostul alteia!
Ce ziceți? Este adevărat sau nu?

Din păcate, am. Am fost căsătorit 6 ani de zile. Iubire mare din ambele părți. Viața, până se ne căsătorim, nu ne-a ținut departe. Fiind de fel din aceiași localitate știam fiecare din noi, despre noi, destul de multe.
Știam că înainte de mine, a fost și cu doi prieteni ai mei, știam cam totul. Cand ne-am cuplat, era cu gândul să alungăm monotonia unei ierni. Stand în preună, am observat fiecare, cât de mult ne asemanam și ce simțim.
Eram conștient că ea avusese mai multe relații înaintea mea...
Dar am zis, că nu este treaba mea și că nu trebuie să mă intereseze trecutul ei.
Avea momente de sinceritate și cu lacrimi în ochi, îmi povestea de viața care a dus-o și cât de mult s-a schimbat de când ne-am cunoscut.
Am depășit toate stereotipurile și ne-am căsătorit. I-am acordat credit și am spus ca contează prezentul și viitorul.
Din păcate, ea aflat că nu poate face copii și că infertilitatea era din cauza vieții ei dezordonate pe care a avut-o.
Am trecut și peste asta.
Mai târziu, ne-am mutat în București unde munceam în aceeasi instituție, în domeniul IT.
După câțiva ani, se angajează acolo și un fost de al ei, dar în alt domeniu.
Sub nasul meu au ars-o timp de doi ani de zile, până când accidental am dat de ei în plină acțiune.
Locuim cu chirie într-o casă cu garaj. Eu trebuia să mă duc cu motorul, la o întâlnire. Am coborat în garaj și am zăbovit mult timp acolo, avand probleme la motor.
Ea a crezut că eu sunt plecat.
Când am intrat în casă, cu gândul de a merge la baie... Ușa dormitorului era întredeschisa.
Am divorțat. Și de atunci au trecut 4 ani. Mi-am pierdut încrederea în femei.

Răspunde

Raportează

Evaluează