Frica de moarte. Cum simți frica? Frica nu este un gând ci o senzație. Cum o simți?
De ce sa ai frica de moarte? Oricum vom muri mai devreme sau mai tarziu, nu mai conteaza cand.
Si daca mori ce? Mori si gata, nu se intampla nimic, se rupe firul si nu mai stii nimic, nu vad ce atata teama.
Si daca ai sau nu dragoste, nu are nici o treaba cu asta.
Eu nu ma tem de moarte ca nu am de ce, ma tem doar de suferinte, atat, ca alea mi-ar face rau.
Dar la tine asta vine dintr-o anxietate netratata, ca in mod normal nu trebuie sa vina teama asta, e cam tipic anxietatii ca simptom.
Asa ca daca nu trece dupa un timp si te tot chinuie teama, va trebui sa mergi la un medic psihiatru sau la psiholog sa rezolvi problema.
O ai dar nu ești conștientă de ea,mama ta sunt sigur ca te iubește necondiționat, ea te va iubi mereu și la bine și la greu fără nici un fel de interes.
Frica de moarte se poate trage de la anxietate, dar sa ști ca nu mor câinii când vor caii,asa ca nu o sa mori,nu scapi asa ușor de viata, nu nu, mai ai multe de făcut pe acest pământ, încă nu ți-o sosit momentul.
Cumpărați un cățeluș mic, îți va oferi toată dragostea din lume dacă ai grija de el, ajuta în depresie și anxietate un animalut de companie pe care sa îl plimbi mereu.Nu ai nici un scop,de fapt ție ți frica de tine însuți, de viitor,de necunoscut, ar trebui sa îți găsești un hobby gen dans, sau cantat, înot, sunt sigur ca te va remarca vreun băiat, și te va aborda.
Tu ai toată viata înainte, ai multe timp sa schimbi multe lipsuri, încredete mai mult în tine, iubeste-te mai mult si rezultate vor apărea neîndoielnic.
Te temi tu de multe chestii dar nu recunoști
Nu e atac de panica, e o anxietate care cam avanseaza dupa cum vad la ea, si frica de moarte e un simptom tipic anxietatii la foarte mult.
Eu ma tem doar de suferinta, in rest de nimic.
Buna, te uiti la prea multe filme,la prea multe tampenii negative care te imping sa faci chesti de genu. Ai avut probleme in dragoste,cu baietii s-au o deceptie ceva ce te impinge sa fii asa? daca vrei,am putea sa discutam despre asta,poate gasim o rezolvare. ceva te apasa si nu inteleg "ce" si "de ce". Nu trebuie sa iti fie frica de moarte, mai devreme s-au mai tarziu la toti ne vine randul, suntem pe acest Pamant cu un scop, anume sa ne ducem "misiunea" la bun sfarsit. unii mai devreme, altii mai tarziu.iar cei care s-au impotmolit si nu stiu ce sa mai faca recurg la moarte.ei bine daca te omori singura, nu ajungi in RAI, ci in IAD..si crede-ma ca idatul nu e raiul, si ai sa traiesti un cosmar.lasa timpul sa treaca..fii optimista si nu te mai gandii la lucruri negativiste. Daca vrei sa scapi de aceasta stare,pune mana si roaga-te la bunul Dumnezeu prin a spune "Tatal Nostru care esti in ceruri", mergi la o biserica,roaga-te,pune pomelnice, si vorbeste cu un preot si vezi care e treaba, eventual sa te descante. Dragostea vine cand o ceri si iti doresti cu adevarat din suflet, din inima. Capul sus, tot raul e spre bine, doar spune " Nimic nu stiu, nimic sa nu fie " si o sa iti fie mai bine.
În trecut am avut, însă acum nu mai am. De ce ne-ar fi frica de moarte: de o potențială neexistență, de durerea dinainte, de faptul ca ramanem o amintire pentru altii? Cei care au fost in moarte clinica au spus ca se simteau foarte bine ceea ce e complet opus fricii de moarte, asfel ca ei nu se mai tem. Ideea e ca trebuie să nu ne gandim la ea, să ne trăim viața asa cat mai sănătos si sa îi iubim pe cei dragi, să ne bucuram de viață atât cât putem și să ne gandim ca avem un scop pe care ni-l urmam si alegem.
Nu am inteles niciodata de ce oamenii unii au frica de moarte, cand mori daca mori fara durere, ai disparut si gata, nu e mare lucru. Ca ti-e frica sa nu mori in chin, asta e justificat, dar nu e vb de asta, e vb de frica de moarte in sine, si daca ar muri linistiti.
Iar aia cu potentiala neexistenta, nu scrie nicaieri ca trebuie sa existi neaparat.
Uneori văd întrebările astea și mă întreb dacă cei care le postează fac mișto sau chiar vorbesc serios?
As vrea eu, am aproape 20
Am frica deoarece nu am viața socială, încerc sa îmi autoreglez stările pe care le mai am din când in când.
Faptul ca nu ai viata sociala ar trebui sa iti dea cel mult ceva tristete, dar nu frica.
Daca poti sa-ti reglezi starile, este okey, dar nu poti, e nasol.