O batrana mi-a spus odata: Batranetea e urata. Cand te gandesti ca iti pleaca copiii la casele lor, iti pleaca prietenii/familia pe lume cealalta, in schimb vin bolile si automat saracia cu pensia mai mica decat salarul, DA viata devine mai trista si mai urata.
Da, dar imagineaza-ti dupa 50 de ani cand stai si astepti si numeri anii in minus asteptand plecarea pe lumea cealalta? Nu e cam tragic?