Pe voi ce sau cine vă inspiră să încercați să fiți mai buni?
Ordonare:
După relevanţă
Esti bun sau nu esti, nu devi mai bun in general. Iar aia care devin mai buni cand s-au imbolnavit de ceva nasol, aia nu-s buni, au devenit buni ca au nevoie de altii care pana atunci ii desconsidera.
Ca si pocaitii devin cica buni de frica iadului, dar ei inainte cand nu aveau frica erau vai de mama lor, unii zic, aia iar, nu au devenit mai buni.
Un om cu caracter prost asa moare, ala cu caracter bun asa moare.
Răspunde
Te contrazic. Pe unii oameni îi schimbă (în bine) experiențele de viață, intervine maturizarea, conștientizarea, plus alți factori determinanți.
Am cunoscut n persoane care în școală/liceu sau și mai târziu, în viața adultă erau nesimțiți, neascultători, și făceau numai rele dar cu timpul s-au maturizat și au devenit persoane mai bune, mai blânde.
Unii într-adevăr nu se schimbă, doar se ascund, dar și aceștia își mai diminuează răutatea în timp.
Răspunde Mai intervine și anturajul. Dacă cineva intră, din teribilism sau curiozitate, într-un anturaj rău famat și nu are experință de viață, așa-zisa "școala vieții", acea persoană poate să copieze ceea ce fac ceilalți membrii din acel anturaj. Dacă iese din acel anturaj se dezice de acele obieciuri rele și revine/o ia pe calea cea bună.
Da, exista si oameni care se mai schimba fata de copilarie, e adevarat, insa mai corect era sa specific ca in general omu daca adult e cumva, cam asa ramane, insa si la copiarie e cu semn de intrebare.
Faptul ca in copilarie fac idiotenii, insulta, zic rautati de unde vine?! Nu tot din caracter? Uite eu in copiarie nu insultam pe nimeni si nici pe colegul gras care il aveam in generala, nu faceam ochelaristii aragaz cu patru ochi, si asa mai departe. Nu simteam sa fac asta. Si nu doar eu.
Ca doar nu le-a zis mama si tata "zi ma rautati, insulta, bate-ti joc", nici gand!
Chiar stiu pe unul din asta de care zici, in copilarie era vioent, etc, rau.
Acuma e un rau mascat! Pare ca s-a schimbat, real e tot ala dar intr-o forma mai subtila.
Daca-l supara cineva in trafic, isi lasa nevasta si copilu in masina, si sare la bataie.
A ramas un invidios tacit, nu pare dar este.
Asa la prima vedere zici ca s-a schimbat, dar daca-l cunosti mai bine, nu e chiar asa. Diferenta e ca nu mai vezi rautatea asa pe sleau ca inainte.
Dar bunicu intr-adevar s-a mai schimbat, la tinerete era un violent, pe la 60 ani nu mai era, gandea altfel.
Cu anturajul e partial adevarat, nu zic nu. Poate copia ce vede.
Insa unii sa stii ca resping un anume anturaj daca nu se regasesc in el.
De ex eu nu am putut bea si fuma ca nu a permis corpul, nu aveam ce copia, am incercat dar n-a mers.
Mai degraba copiaza, ca de fapt se poate regasi in acel anturaj, se descopera de fapt, se lipeste de el rapid ce e acolo.
Deci da, sunt si cazuri cand se schimba omul, dar putin mai rar.
Doamne, nu am vazut un popor crestin mai bigot decat romanii. In loc sa avem in viata un tel adevarat, sa luptam pentru el precum zice Cosbuc:
O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.
Asa am ajuns sa avem drept capatai al existentei noaste Balada mioritei, unde baciul moldovean sta si se tanguie ca va fi omorat de ceilalti doi fartati, fara sa intreprinda nimic. Multi dintre noi, cand dau de greu incep sa se tanguie si sa mearga sa se inchine la icoane si unui necunoscut, sa sarute moastele unor sfinti declarati de imbuibatii mai marilor biserici, pentru ca sa atraga prostimea care ii intretine in huzur.
Nimic nu este mai rusinos sa nu ai in viata un tel pamantean si sa lupti pentru el in loc sa plangi si sa te vaieti la picioarele unor cioplituri din lemn sau picturi facute de oameni fara talent, doar pentru a incaza argintii.
Eu zic in incheiere ce zicea tot Cosbuc:
Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor. (a se citi om)
Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
Artistii muzicali pe care ii ascult si personajele din cartile mele preferate.
Eu mi l-am luat exemplu pe Hristos, este drept ca sunt eu cam greoi 
dar incet incet ma apropii de acest ideal
Frumos. În ce fel te inspiră El?
Prin comportamentul si caracterul Lui, modul in care vorbea si trata ceilalti oameni, indiferent ca erau cersetori, vamesi, sau oameni cu mare influenta. Modul Lui de gandire, de a vedea lumea si lucrurile trecatoare, dar si cele vesnice, intelepciunea Lui, pe care si eu mi-as dori-o.
"...dar incet incet ma apropii de acest ideal"
Cu regret te anunt ca nu se mai practica rastignirile. Asa ca...nici o speranta sa-i urmezi exemplul.
Răspunsul ăsta m-a cam durut. 
Un răspuns excelent
ca în BD
Some devil is stuck inside of you
You can not set it free
https://pastebin.com/zUSSxkhq
Dumnezeu mi-a dat frați de credință mai mari ca mine si ca ani de viața si ca ani cu Dumnezeu. Când îi vad pe ei si devotamentul lor pentru Dumnezeu, devotament de zi cu zi, nu doar de duminică...pur și simplu imi inspira respectiv față de ei, încredere și curajul ca dacă ei pot, pot și eu
Ce frumos ai spus... E foarte benefic pentru noi să ne înconjurăm și să fim inspirați de astfel de oameni.
Crezi ce vrei. Nu inteleg până la urmă care e problema ta. Nimeni nu-ți impune sa crezi în Dumnezeu. Tu de ce impui altora sa nu creadă?
Tot aduci argumente ca Dumnezeu este așa și așa, ce iti pasa? Parca nu credeai în El. De ce te războiesti atât cu cineva inexistent pentru tine? Faptul că vorbesti de rău și împotriva unei Persoane pe care nu o vezi nu te baga în aceeași oala cu persoanele care vorbesc de bine tot acea persoană pe care nu o vezi?
"De ce te războiesti atât cu cineva inexistent pentru tine?"
Problema nu e Dumnezeu, ci cei care cred in povestile astea. Iar de astia in Romania te lovesti la toate colturile.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
