Nu pot să cred...Nu sunt eu singura "ciudată", născută într-un secol nepotrivit? Credeam că lumea nu mai citeşte, nu ascultă muzică veche şi nu scrie versuri.Dar se pare că mă înşel şi am parte de surprize.Şi eu scriu.De la versuri, până la romane.Îmi place să citesc şi ascult muzică veche.Sincer,mă bucur să "văd" că mai există cineva care să aprecieze lucrurile ce contează cu adevărat.Ai tot respectul meu.Şi ca fapt divers, mie chiar îmi e dor de timpul ce a trecut. Timpul în care se scriau scrisori, timpul în care mijlocul de transport în comun era trenul...Astfel au apărut marile poveşti de dragoste, cu 2 tineri şi o gară. Apoi urmau scrisorile, dar, ce era mai important, dragostea era adevărată. Acum deja mă simt mai bine, ştiind că mai e cineva ca mine şi nu sunt singura "ciudată" din secolul XXI.O zi frumoasă îţi doresc!
Cât de duios. Parcă-mi vine să vomit puțin.
Şi ce te opreşte?
Am o întrebare: crezi, chiar crezi că mă interesează? Dacă nu ai ceva de spus fără un argument, de ce te chinui să mai scrii un rând?
Nu o să vă înțeleg niciodată, cât rău sânteți capabili să faceți.
Uite, eu scriu versuri, mă caracterizează.
Da, oi fi din secolele trecute, chiar mă fascinează „peisajele" vechi.
Poți arunca câte o privire peste ce anume sunt de fapt.
Uite, de asta ce zici?
http://ochiul-realitatii.blogspot.ro/2013/07/de-vorba-cu-eminescu.html
Îmi place mult.Îmi amintesc şi acum de cursurile de Facultate. Aveam câte 12 examene în fiecare semestru, cel mai mult îmi plăceau examenele de Literatură Română.Mai exact de interpretare, de liberă exprimare, de critică literară. Dacă vrei, îţi arăt şi eu versurile pe care le am în blog.Versuri şi proză.Un profesor universitar a spus că mă încadrez la stilul avangardist.Îţi voi lăsa un mesaj.
anonim_4396 întreabă: