Cind parintii nu mai traiesc.Atunci se termina copilaria.Eu intotdeauna ma simt extraordinar cind merg la mama si imi spune,, copilul meu''.
Raspunsul tau mi-a pus zambetul pe buze. Este cel mai adevarat si ma face sa-mi schimb parearea mea
Grea intrebare...
Copilaria se termina cand te doare sufletul prima data.Si realizezi asta.
Cu prima bataie de inima care aduce a dragoste.
Cu primul sarut de indragostit.
Cu prima jignire pe care n-o mai poti uita.
Cu prima despartire.
Sau cand te strivesc raspunderile cotidianului.
Dar, copilul din tine, nu va muri niciodata!
In ceea ce prveste perioadele existentei, ale existentei, nu ale vietii, sunt un fel de nihlist.Mai pe scurt,consider ca exista doar o existenta generalmente mizera,daca privim simultan si potentialul existentei,care nu poate fi impartita in perioada, deoarece impartirea asta in perioade de ani nu reflecta nimic, mai ales cand vorbim de notiuni alamicate, ce se ocupa de existenta, in genere.Adica,sa ma rezum si mai mult, nu cred in copilarie, e mai degraba o metafora folosita pentru cei ce inca nu-s corupti de vicisitudinile existentei si de influenta nefasta umana.
Copilaria dupa mine nu se termina intr-un anumit moment ci pe etape.
Etape cum ar fi:
1. Te opresti din jucatul cu jucarii si cu tot restul lucrurilor. Aia era distractie pe vremea aia, si era frumos, acum toti stau la calculator, televizor, si daca stau pe afara stiu doar sa barfeasca si sa vorbeasca la 8-9 ani despre iubiti, iubite si sex.
2. Acum, cand te certi cu cineva, ce faci? Nu mai vorbesti cu el, sau chiar incerci sa-i faci rau.
Ce faceai cand erai mic? Te certai, nu mai vorbeai putin cu acel baiat sau fata, si peste 1 ora vorbeati iar, pentru ca distractia era mai importanta decat mandria.
Si cu etape ca astea se duce de rapa copilaria, asa se termina ea.
Oricum, prefer sa fiu tipul de om care ramane un copil pe dinautru, si afara pare un baiat educat si matur.
M-ai facut sa fiu mandra de copilul din mine
Copilaria se termina atunci cand incep responsabilitatile, cand incepi sa ai obligatii fata de tine insuti dar si fata de cei din jur, cand iti dai seama ca problemele pe care le ai nu mai pot fi tratate copilareste.
Momentul care incheie, sa zicem, copilaria este cel in care iti iei viata in maini si incepi sa o traiesti si sa o simti ca fiind viata ta, cea fata de care doar tu detii controlul.
Pentru mine personal, copilaria nu stiu sigur daca s-a incheiat de tot sau nu,
insa am simtit ca incepe sa se sfarseasca undeva pe la 15 ani jumatate cand m-am mutat singura si nu am mai depins (decat financiar) de parinti. Acum cand privesc in urma mi se pare ca nu prea am apucat sa mi-o traiesc... dar viata merge inainte.
Cu toate ca raspunsul lui eaglewatch01 l-a daramat pe al meu. Trebuie sa spun si eu ce credeam inainte. Adolescenta a devenit mai grea cand am aflat valoarea banilor. O seara buna!
Bun raspunsul.Pentru multi dintre noi,copilaria se termina atunci cind apar greutatile,grijile,problemele vietii.Dar daca privim bine in jurul nostru, vedem o multime de copii care deja cunosc toate aceste neajunsuri, dar cit timp mai au parinti, care mai au, tot mai simt un dram de copilarie.Parerea mea este ca atita timp cit un parinte traieste isi ia de la sine si ofera copilului sau. Vorbesc despre parintii care au capul pe umeri, nu de cei denaturati.
AnaEm12 întreabă: