Nu prea trebuie sa spun la mama macar, dar citeodata ii spun si prietenului meu (care e la distanta mare deci e numai prieten virtual).
Si daca spui cuiva ce te doare va rade de tine si te va barfi ca asa e omul rau, poti trece peste si fara sa spui nimanui, da e mai bine sa te descarci cuiva dar apoi vei suporta consecventele
In general, ma vindec singur, imi dau sfaturi mai bune decat sunt in stare apropiatii.
Dar am cu cine vorbi, in caz ca simt nevoia.
Te referi la nevoia oamenilor de a se elibera de tensiune prin comunicare.Un singuratic cu greu poate face fata,de unul singur,evenimentelor chinuitoare,depresive,traumatice.Cel mai adesea,singuratatea il afunda tot mai adanc in tristetea rezultata in urma unei catastrofe(traume) sau in tristetea ca consecinta a anxietatii si imposibilitatii de a comunica efectiv si de a te simti integrat in societate.
"Ceea ce este formulat, devine ca intensitate degradat"-Cioran
Sa-ti formulezi tensiunile nervoase, sa le comunici cuiva apropiat sau chiar si unor necunoscuti pe internet, se poate dovedi a fi o buna solutie pentru linistirea sufleteasca, caci noi nu suntem facuti sa tinem in noi insine un intuneric care plesneste. Mintea nu poate rezista prea mult timp unei presiuni psihologice intense.Ne manifestam in multe feluri pentru a consuma energia negativa sau pentru a incerca instinctual sa solutionam stagnarea spirituala(depresia).
Dar este comunicarea SINGURA solutie? Nu, pentru ca multi oameni prefera (sau sunt atrasi involuntar) tacerea, izolarea.Cu alte cuvinte, depresia rezultata in urma unei traume te insingureaza si mai mult.
De ce este importanta si ce caracteristici are "formularea"?
Cioran a scris atatea carti care trateaza diverse problematici existentiale precum moartea, pentru ca altfel nu putea sa continue cu viata.Cartile lui sunt expresia unei subiectivitati absolute.El insusi a afirmat ca daca nu scria,"totul s-ar fi sfasit prost". Chiar daca depresia lui Cioran se incadreaza strict in nelinistile metafizice pe care le cunosc intelectualii, oamenii de rand pot trage invataminte folositoare din aceste experiente cioraniene.Formularea problemelor noastre prin comunicare sau scris reprezinta, probabil, singura solutie de salvare.Nu le putem tine in noi insine.Instinctual lucram in acest sens, caci fie ca tinem un jurnal, comunicam cu un prieten sau vorbim singuri, ne formulam nevrozele si ne eliberam, macar partial de ele.De ce oamenii religiosi sunt fericiti? Pentru ca rugaciunea este o terapie pentru ei.Ei isi formuleaza toate problemele, le ia pe rand si le comunica absolutului divin.Rugaciunea se termina cu o senzatie de fericire plenara,te simti eliberat de tot ce ti s-a intamplat.
Conchid ca,in opinia mea, treci mai repede peste traume daca ai oameni apropiati carora se le comunici trauma sau daca esti credincios.
Dar,in lipsa lor, comunicarea cu tine insuti poate fi terapeutica, precum si tinerea unui jurnal sau transpunerea sentimentelor negative in arta(literatura, muzica, pictura).
Frumos spus si foarte adevarat ce ai scris.Suntem fiinte care au nevoie de interactiunea cu ceilalti, cu cat comunicam mai deschis si sincer cu atat avem mai mare parte de intelegere din partea celorlalti si asta duce la o viata cu mai putina suferinta si mai buna pentru toti.Chiar si asa,nu poti intotdeauna sa spui tot ce gandesti pentru ca unii nu au capacitatea sa inteleaga ce vrei sa spui sau ce trairi ai.
Cred ca tinerea unui jurnal poate fi o terapie buna(am mai incercat) si am sa ii mai dau o sansa.
Cioran cred ca era genul de om care se gandea multa la moarte,suferinta,etc incercand sa inteleaga de ce exista ea,cum multi alti ganditori si filozofi din toate timpurile au incercat.
Printul Siddartha(Buddha)-pacifist dar si Sun Tzu(general militar), deci oameni care erau la poluri opuse,au ajuns amandoi la concluzia ca noi oamenii suferim pentru ca nu putem sau nu vrem sa ne controlam dorintele.
Nici eu nu cred ca mare parte din oameni reusesc sa tina la nesfarsit unele trairi si sentimente,mai ales cele dureroase, decat oameni cu mult control de sine probabil, dar chiar si aceia, dupa cum ai spus si tu, trebuie sa-si canalizeze cumva energia negativa acumulata.