"Meseria de scriitor este într-adevăr o meserie ca oricare alta, una vocaţională, în orice caz, dar asta nu o deosebeşte fundamental de alte meserii pentru care trebuie să ai vocaţie, de exemplu pentru cea de zidar. Sunt oameni care sunt facuţi anume pentru a fi zidari si alţii care n-au nici un talent in direcţia asta. Explicaţia legată de profesiunea de bază, care uneori diferă de meseria de scriitor, e mai complexă. În cazul generaţiei mele era aproape obligatoriu, din cauza locurilor foarte reduse la facultăţile de filologie, de filosofie s.a.m.d., si foarte la modă, ca oamenii să se facă ingineri, medici, economişti, pentru că nu aveau de ales. Aşa se explică de ce în generaţia noastră sunt foarte mulţi ingineri şi medici scriitori. Unii şi-au abandonat însă această meserie. În ceea ce mă priveşte, cred că am vocaţie pentru ambele meserii şi le practic în mod egal pe amândouă. Pe de altă parte, meseria de scriitor este complexă. Arta are legatură cu meseria si a fi scriitor sigur că necesită o anumită vocaţie, dar şi o cultivare a acestei vocaţii. Ea trebuie completată. Pe de altă parte, pentru un scriitor, mai ales pentru un prozator sau pentru un dramaturg, este absolut necesar să parcurgă multe medii, multe medii sociale, multe zone de limbaj s.a.m.d. Este mult mai bogat scrisul unui om care a trăit foarte mult şi a avut contact cu mai multe profesiuni şi straturi sociale, decât al unui individ care s-a închis să scrie. Însă a fi profesionist în acest domeniu presupune şi un exerciţiu. În ceea ce mă priveşte pe mine, scriu zilnic, de obicei, sau oricum foarte des, la comandă, pe subiecte şi pe un număr de semne limitat, ceea ce necesită un anumit tip de profesionalism. La asta se ajunge prin exerciţiu, prin tenacitate. De aici derivă automat si condiţia de meserie a scrisului."